Mai intai, ca in fiecare an, ne-am gandit inspre ce zona sa ne orientam pentru a ne gasi niste crengi de brad, pe care sa le decoram in loc de brad de Craciun, asa cum am facut si anul trecut. Suntem impotriva taierii brazilor pentru aceasta "traditie", chiar si a acelora crescuti in acest scop, asa-zisii "brazi de ferma", deci, nu, nu cumparam brad.
Nici brazii de plastic nu ni se mai par acum o optiune mai buna, pe motiv de militare impotriva consumerismului decadent, burghezo-mosieresc si occidental, asa ca, pentru a avea totusi decorul de sarbatoare, preferam sa ne folosim de cateva crengi de brad natural, gasite pe ici, pe colo, pe unde se nimereste, pe care sa ni le decoram.
In caz de lipsa de crengi de brad, ne multumim si cu ceva inlocuitori, precum ar fi niste crengi de tuia sau de alte soiuri de conifere. Fara mofturi absurde, deci.
Asa se face ca ieri, iesind la plimbarea noastra zilnica pe carari de munte, am fost cu ochii in toate directiile, ca nu cumva sa ratam vreo creanga de brad cazuta pe jos, ori alte tipuri de crengi taiate si aruncate dupa fasonarea tufelor de tuia sau a altor conifere decorative, de care sunt pline curtile vilelor somtuoase ale Predealului.
Probabil va amintiti, asa ni s-a intamplat si anul trecut, cand ne-am facut bradut de Craciun din niste astfel de crengi. Am povestit despre asta aici In cautarea Bradului de Craciun.
Sa continuam.
Asadar, in plimbarile noastre, trecem adesea pe langa un gard de-a lungul caruia au fost plantati, in urma cu cativa ani, cativa puieti de tuia, un soi mai special, un conifer verde-albastrui-argintiu, cu ace foarte mici si dispuse ca niste tepi in jurul crengutelor, facand sa semene cumva si cu un bradut, desi, dupa varfurile fragede, as zice mai degraba ca este, totusi, un soi de tuia.
In cei cativa ani, de cand au fost plantati, au crescut, de la cei 50 cm, cat aveau initial, la peste 2 m inaltime, dezvoltandu-si tufe de crengi bogate, chiar daca un pic cam zburlite si neuniforme. Probabil ca ar fi trebuit tunse, fasonate, macar o data pe an, dar vila aceea nu este una locuita permanent, se vede ca este o vila de vacanta a unora care locuiesc cel mai probabil in Bucuresti. Cineva are grija de intreaga proprietate, dar la nivel superficial, nu de detaliu.
Oricum, tufele de tuia verde-albastrui crescusera impresionant si ne bucuram mereu sa le admiram foliajul acela special, tepos, dar destul de interesant.
Ba, mai mult decat atat, pentru ca mie mi-a placut atat de mult acest foliaj usor argintat, anul trecut, in vara, am rupt cateva varfuri mici de crengute si le-am infipt intr-un ghiveci, ca sa faca radacini.
Mi s-a parut mie ca acesti pui de conifere ar fi foarte decorativi in balconul nostru, mai ales iarna, in combinatie cu cateva crengute de tuia clasica si de cateva fire de iedera variegata sau de suculente, sau cu alte soiuri de plantute de exterior, care cresc greu, asa cum imi place mie, si care sunt nepretentioase.
Dintre toti acei pui, au rezistat doar cate un fir de tuia clasic-albastrui si unul de tuia tepos-albastrui. Mi-a placut mie maxim extravaganta acestei nuante de conifere! Cred ca cei doi au prins radacini, in cele din urma, caci sunt sanatosi si frumosi in continuare.
Ei bine, ieri, trecand pe langa gardul cu pricina, am constatat cu stupoare ca ultimele doua tufe uriase de tuia-teposi fusesera retezate de la nivelul solulului, ramanand doar niste cioturi ciufulite, niste crengi anemice, scurte, care, probabil, crescusera cel mai jos, la baza.
Nu ne putem explica motivul pentru acest gest crud. Gardul a ramas golas practic pe jumatate din lungime.
Ii banuim pe muncitorii care lucreaza in aceasta perioada la reabilitatea drumurilor, strada aceea fiind de cateva luni asaltata de tot felul de lucrari. Este acolo o gura de canalizare, este adevarat, dar nu chiar in apropierea tufelor de tuia.
Ne-am intristat tare mult cand am vazut o asa grozavie si i-am cam boscorodit la greu pe cei care au facut asa ceva, pe cei care au decis o asemenea agresiune.
Mergand inainte pe strada, dincolo de aceasta vila (cea imprejmuita de gardul cu tuia) se mai afla o singura alta vila, dupa care urmeaza padurea, pe stanga.
Nu mica ne-a fost mirarea cand am constatat ca cele doua tufe de tuia, cele care fusesera taiate, zaceau aruncate la liziera padurii. Am simtit o asa de mare tristete cand am vazut cei doi copacei retezati brutal si aruncati acolo, pur si simplu, incat am simtit nevoia sa ma apropii ca pe langa doua fiinte aflate in agonie, in ultimele lor clipe de viata.
Si, tot uitandu-ma lung si cu tristete la mormanul acela verde de crengi, care pareau a-si da ultima suflare, m-am gandit ca putem macar noi sa le onoram existenta si sa le acordam o ultima sansa de a mai face lumii, adica noua, o ultima bucurie, si anume aceea de a ne darui o parte din crengi pentru micul nostru Brad de Craciun. Ca tot ne cautam noi crengi....
Am fotografiat cei doi tuia din toate directiile, incercand sa le surprind toata maretia si frumusetea, dar mi-am dat seama ca am nevoie in cadru de un reper de marime comparativ, unul mai concret.
Asa ca, ce sa fac, a trebuit sa fac cateva poze cu mine in cadru. Eu n-am vrut, dar a trebuit. :))) Bineinteles, doar ca sa fiu un reper potrivit de marime pentru tufe, nu din alt motiv. :)
Si, desigur, daca tot am facut cateva poze acolo, si, mai ales, pentru ca soarele stralucea atat de placut printre crengile copacilor inalti de la liziera padurii, nu se putea sa ratez ocazia si sa nu-mi fac si cateva selfie-uri speciale, ca tot nu mi-am mai facut cam de multisor.
Deh, ce sa fac daca am intrat in hibernare cu activitatea de pe blog, unde sa le mai postez? Ca nici pe facebook nu mai sunt de un an si jumatate. Deci, sa le fac degeaba? :))))
Asa ca, am profitat de oportunitate, mi-am facut cateva selfie-uri si mi-am zis ca, gata, trebuie sa fac o postare noua pe blog cu ocazia gasirii bradutului de Craciun.
Si, daca tot am intrerupt hibernarea chiar in Ajun de Sf. Nicolae, m-am hotarat sa revin si zilele urmatoare, ca sa pun si cele cateva poze care povestesc despre cum ne-am petrecut noi ziua nationala a Romaniei, dar si despre ghicitul viitorului in calendarul lunii decembrie. :))
Asa, ca sa nu-mi para rau ca le-am facut si nu le vede nimeni. :))))
Mbuuun.... Dupa ce mi-am terminat sesiunea foto, ne-am intors acasa, ne-am luat clestele de taiat si sficul, si am revenit la tufele de tuia, din care mi-am luat un brat generos de crengi.
Erau atat de frumoase, incat cu greu m-am hotarat sa ma desprind de restul care au ramas acolo, la marginea padurii. Pe toate le-as fi luat acasa....
Azi dimineata, dupa cafea, m-am apucat sa asamblez Bradutul de Craciun din toate crengile adunate, care statusera o noapte in balcon.
Le-am legat pe cele mai lungi, le-am impanat cu cele mai scurte, am infasurat baza cozilor intr-un prosop de bumbac si am introdus totul intr-un vas in care am turnat apa, cat sa se imbibe prosopul si sa fie permanent ud.
Apoi, le-am ancorat de jur imprejur cu cateva pietre mari, pe care le aveam prin casa pe post de obiecte decorative (poate va mai amintiti de ele, ca v-am povestit cand le-am adunat de pe-aici, de la munte) si am ajustat pozitia fiecari crengute pana cand am obtinut forma de bradut.
Acum sper ca, in configuratia asta, crengile sa reziste verzi cat mai mult timp si sa nu se scuture. Din cand in cand voi mai turna cate un pic de apa in vas, cat sa mentin umiditatea la baza tulpinilor si, astfel, sa ne tina "bradutul" nostru pana spre februarie, incolo. :)
La un moment dat, peste cativa ani, probabil, sper ca vom avea propriul nostru bradut viu, adica ma refer la puiul cel mic de tuia-tepos, care acum are doar 10 cm in ghiveci, dar care peste vreo 5-6 ani, poate mai mult, va fi ceva mai maricel, macar cat sa tina un globulet si doua fire de beteala, cat sa ne laudam cu el pe blog. :)
Pe cel de acum, mi-am propus sa-l impodobesc maine dimineata, chiar de Sf. Nicolae. Activitatea de impodobire a bradului genereaza, prin ea insasi, o atmosfera de sarbatoare, asa ca tocmai bine se potriveste cu ziua.
Voi reveni cu poze si dupa ce l-am decorat, desigur! Pai, voi ce credeati? Ca va las asa, balta? Tocmai acum? :)))))
05.12.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)