duminică, 5 decembrie 2021

In cautarea Bradului de Craciun

 



Aseara, aproape de miezul noptii,  in timp ce ii citeam Bubulinei povestea de dinainte de culcare, din urmatoarea carte scrisa de marele autor de basme spirituale, Radu Cinamar, ma trezesc deodata intrebata de micuta ascultatoare, care ridicase spre mine o privire  inocenta din ochii ei deschisi cu greu, prinsa in vraja somnului si a basmului, ba chiar aproape adormita:

- Dar noi nu impodobim bradul de Craciun, mami? Am vazut ca toata lumea l-a impodobit! Unii chiar de pe la inceputul lui octombrie! Noi cat mai asteptam?

- Pai.... o sa cautam si noi un bradut, sa-l impodobim... unul micut si dragut, Ema, special pentru tine. 

Si, pentru ca am apucat sa-i promit micului pudel bichonez Ema Boema Bubulina von Haute-Couture, de sange nobil, princiar, am fost nevoiti sa ne tinem de cuvant si sa pornim in cautarea unui bradut de Craciun.








 Mai intai, ne-am hotarat sa inspectam stadiul lucrarilor de asfaltare a strazii unde se afla Hotelul Elexus, cel in care a stat (si poate va mai sta din nou) Catherina Zeta-Jones in octombrie anul acesta, impreuna cu echipa ei de filmari. 

Pana in februarie-martie, cand se vor incheia cele sase luni de filmari continue numai in Romania, este posibil sa mai revina in Predeal, asa cum ne-au dat de inteles reporterii de investigatie care au verificat stirea din cel putin trei surse independente, asa cum impune practica jurnalistica a unor adevarati profesionisti (mai avem oare asa ceva in mass-media romaneasca? poate doar cateva exceptii, restul......)

In fine, am verificat si am constatat ca nu numai asfaltarea strazii a fost incheiata, ci si marcajul corespunzator cu vopsea alba, finalizandu-se trasarea mijlocului soselei, trecerile pentru pietorni, locurile de parcare si zonele de stationare interzisa. Mai este un pic de lucru la finisarea trotuarelor, care au fost facute din pietre de pavaj, dar, in general, lucrarile sunt pe final. 

Ne bucuram de acest aspect, cu atat mai mult cu cat am constatat ca si alte strazi ale Predealului, pe care au fost efectuate in acest an diferite lucrari de reabilitare a diferitelor sisteme publice (canalizare si alimentare cu apa) au fost asfaltate. 

Multumim, domnu' Primar! Grabiti, va rugam, lucrarile, ca vine iarna grea, cu gerul cel mare si zapada cat casa, si ne prinde cu strazile neterminate. Si, in plus, o sa vina in curand si turistul la partia de schi, de Craciun si de Revelion, si tot pe dumneavoastra o sa va injure, nu de alta! 

















Dupa ce am notat in agenda noastra de investigatii aceasta stire importanta, respectiv finalizarea asfaltarii, am pornit mai departe. 

Am ajuns in scurt timp pe domeniul... pisicilor!

N-o sa intru in detalii prea multe, dar o sa va spun doar ca n-am mai vazut o alta proprietate mai bine pazita ca aceea, mai imprejmuita cu sarma ghimpata, ca un lagar nazist, mai dotata cu camere de luat vederi, si mai supravegheata cu personal antrenat de paza si protectie, precum "caine rau", trupele echipelor speciale de ursi-shaolin si patrulele super-vigilente de... pisici-ninja!

Nici Catherina Zeta-Jones nu-i atat de bine pazita precum este proprietatea aceea!









Si, tocmai cand inregistram si noi cateva dovezi incontestabile din teren, ca niste jurnalisti seriosi si bine documentati ce ne dorim a demonstra ca suntem, am fost surprinsi in flagrant de cel mai fioros agent de paza pe care l-am intalnit vreodata, care ne-a luat la rost din prima cu niste amenintari extreme si atat de infricosatoare, incat nici nu vi le putem reproduce. Nuuu.... nici nu va puteti inchipui ce ne-au auzit urechile din partea lui!

Ne-am indepartat destul de repede de obiectivul protejat de Mister Bodygard Pufos Mioritic Zdrentaros, mai mult ca sa-l scutim pe Maria Sa de efort. 















Nici nu ne-am indepartat bine, ca am dat cu ochii de o gramada de crengi de tuia, probabil resturile ramase dupa toaletarea vreunui copac urias de tuia din curtea in fata caruia erau aruncate. 

Noi ne gandisem sa mergem in padure, pe Polistoaca, sa cautam acolo resturi de crengi de brad, ramase de la taierile forestiere care au loc mereu pe perioada asta, in anotimpul rece. 

Cand am dat de crengile de tuia ne-am razgandit. Cel putin pentru moment. Asa ca am ales, deocamdata, cateva crengi din gramada aia, pe principiul "ce-i in mana, nu-i minciuna", ele fiind tot niste conifere.

Vom merge zilele urmatoare si in padure, sa ne luam si niste crengute de brad, pentru parfumul de cetina, inconfundabil, dar, pana una alta, am profitat de aceasta oportunitate si ne-am asigurat de primele accente verzi de conifere pentru acest inceput de decembrie.

Ajunsi acasa, am infipt crengile intr-un ghiveci cu pamant, ramas gol de asta vara, si am improvizat un micut bradut de Craciun, caruia i-am si gasit locul potrivit in bucatarie, langa geam. 

Zilele urmatoare va trebui sa ma ocup sa scot din cutii si toate decoratiunile de iarna, ca sa ne impodobim si noi de sarbatoare. 

Bine ca ne-a dat startul aseara Bubulinuta!









05.12.2021

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)