Noi doi, de 10 ani impreuna!!!!!

Acest Revelion, pragul dintre anii 2021 si 2022, are pentru noi doi, pentru mine si pentru Adrian, o insemnatate speciala. 

Este revelionul cu numarul 10 pe care il petrecem impreuna. 

Din noaptea aceea magica a Revelionului dintre 2012-2013, petrecut la Cluj, cu artificii colorate in jur si cu oameni frumosi alaturi, noi doi am devenit un cuplu si de atunci am ramas impreuna definitiv. 

Au trecut de atunci....10 ani, 10 Revelioane!

De acum inainte, incepem sa facem inca o numaratoare in plus: anul acesta va fi primul revelion petrecut de noi in "cuibul nostru de vulturi" de la munte, adica in noul nostru cuib, cel in care ne-am mutat la inceputul lui iunie 2021. 

Se reia cifra 1, cea care marcheaza inceputul unui nou ciclu, alaturi de 10. Deci, incununare cu succes!

*

Sufletelul meu, aici este vorba numai despre noi doi. :)

Este revelionul nostru! Este sarbatoarea noastra, cea care ne-a adus impreuna - primul pas! 

Te iubesc! 

Sa ciocnim!

PS. Pozele de mai jos evoca Revelionul numarul 1, cu 10 ani in urma. Atunci nu eram blonda. Eram satena.  :)

Am încredere-n noi

 

Am încredere-n noi, dragul meu, nu uita, şi în drumul pe care de astăzi pornim,

În cuvântul frumos care ne-a arătat cât de-aproape suntem, cât de mult ne iubim,

În duetul de paşi ce ne poartă în dans, ascultând fermecate acorduri din noi

Şi în visul sublim ce-l trăim în prezent şi pe care-l dorim nesfârşit amândoi.

 

Am încredere-n noi, în perechea de-aripi ce ne-nalţă mai sus de hotarul ce-l ştim,

Ea ne poartă în zbor spre misterul din noi şi-n acest adevăr ne învaţă să fim,

Ea ne este avânt peste-al lumii pământ, dezlegând lanţuri vechi ce în loc ne ţineau,

Risipind îndoieli, limpezind în adânc, deschizându-ne porţi ce-n-trecut se-nchideau.

 

Am încredere-n noi şi în tot ce suntem, în seninul în care de-acum ne vedem,

În curajul deplin de-a trăi mai presus decât tot ce-am crezut până ieri că putem,

În lumina divină în care iubim şi de care-amândoi ne simţim mângâiaţi,

În acel templu sfânt în al cărui altar suntem Unul, şi-n trup şi în suflet legaţi.

Autor: Liliana Pascanu (data creatiei 30.01.2013)

Poem publicat pe acest blog in data de 30.01.2013, cu titlul „Am încredere-n noi”, link aici

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/01/am-incredere-n-noi.html

***

Am încredere-n tine

 

Am încredere-n tine că ştii să iubeşti, că ştii în adâncul din mine să vii,

Că poţi să descoperi ce-acolo e scris şi inimii mele oglindă să-i fii,

Am încredere-n sufletul tău răbdător că ştie să caute-n mine-ntrebări,

Că ştie să-mi fie răspuns înţelept şi aripă albă spre-astrale cărări.

 

Am încredere-n glasul cu care-mi şopteşti că-alături de tine mă simţi ne’ncetat,

Că-n inima ta m-ai cuprins fericit şi totul îţi pare un basm fermecat,

Am încredere-n gândul frumos şi curat prin care în visele mele te vrei,

Prin care, în nopţi îngheţate de ger, alergi către mine pe ninse alei.

 

Am încredere-n tine, Bărbat minunat, că ştii să mă-nalţi spre al nouălea cer,

Că-n braţele tale de Zeu întrupat voi gusta infinitul în timp efemer,

Am încredere-n ochii tăi blânzi că îmi văd frumosul meu suflet, curat, angelin,

Precum văd Femeia frumoasă în trup, în albe petale de Floare de Crin.

Autor: Liliana Pascanu (data creatiei 29.01.2013)

Poem publicat pe acest blog in data de 29.01.2013, cu titlul „Am încredere-n tine”, link aici

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/01/am-incredere-n-tine.html

***

 Am încredere-n mine

 

Am încredere-n mine că ştiu să îţi fiu prin acest labirint potecă de flori,

Că-n inima mea, prizonier devenind, vei şti ce înseamnă-ai iubirii fiori,

Că-alături de mine n-ai să te mai temi de-a lumii osândă, de-acuzele ei,

De crucea de care te simţi pironit, de paşii ce-ţi sunt, uneori, mult prea grei.

 

Am încredere-n mine că pot să devin eternă-nflorire-mpletită-n cununi,

Că pot să-ţi preschimb spinii în cald parfum, în tandre atingeri şi în vii rugăciuni,

Că ştiu să îţi fiu al iubirii refren şi-n sufletul tău să răsun în ecou,

Că pot să te-nvăţ, dragul meu, să dansezi, să-ţi fie cărărea un veşnic tangou.

 

Am încredere-n mine căci ştiu cine sunt şi-n lumea aceasta ştiu de ce-am venit,

În mii oglinzi m-am privit până-acum dorind să-nţeleg care-i chipul iubit,

Doar în ochii tăi blânzi azi cu drag mă privesc şi îmi văd frumuseţea de zână în ei

Iar din dragostea mea pentru tine îmi cresc aripi albe şi mari peste umerii mei.

Autor: Liliana Pascanu (data creatiei 29.01.2013)

Poem publicat pe acest blog in data de 29.01.2013, cu titlul „Am încredere-n mine”, link aici

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/01/am-incredere-n-mine.html

***

El mi-e Oglinda

 

Ce simţi? – m-a întrebat ieri cineva. Acea iubire adolescentină?

Sau dragostea profundă, înţeleaptă, curată, şi frumoasă, şi senină?

Simţi fluturaşi în trup când te atinge, când te gândeşti la el, când îţi vorbeşte?

Sau liniştea adâncă şi cuminte, ştiind că doar pe tine te iubeşte?

 

Ce simţi? Te-abandonezi în focul lui şi într-o clipă arzi de fericire?

Sau pui pe tine scutul şi armura şi-atentă te apropii de iubire?

Te-nalţi în zbor cu zâmbetul pe buze, cu ochii-nchişi şi fără nici o teamă?

Sau, uneori, te-opreşti şi-asculţi de gândul care, spre tine, înapoi, te cheamă?

 

Ce simţi? Te dăruieşti şi uiţi de tot, de lume, de-nţelesuri, de cuvinte?

Sau mângâierea ta e picătura de mir de nard peste icoane sfinte?

El îţi e sensul tău prin labirinturi? Doar el ţi-aduce-n suflet împlinirea?

Sau, amândoi, ţinându-vă de mână, deodată redescoperiţi iubirea?

 

Cum să-i răspund? Nu pot ca să aleg. E-un adevăr în orice întrebare.

Ce simt în mine-acum e o minune! Sunt şi corolă, şi parfum de floare,

Îmi simt şi rădăcinile înfipte în trupul meu - frumoasa mea grădină,

Şi zborul dulce-nmiresmat şi tainic din negrul întuneric spre lumină.

 

Simt şi aripi de fluturi în adânc, şi pacea caldă-a flăcărilor sale,

Şi înălţare-n vise  fermecate, şi pasul rătăcit uşor în vale,

El mi-e şi sens pe drumul către mâine, mi-e şi popas, şi-ntoarcerea în mine,

Şi adevărul care îmi dă aripi, dar şi misterul ce în loc mă ţine.

 

În el mă-nnec ca-n revărsat potop, dar mi-e şi picătură de iubire,

Îmi e şi zbor, şi lanţ de prizonieră, şi infinit, şi-a inimii zidire,

El mi-e oglinda-n care văd Prinţesa şi Floarea care astăzi înfloreşte,

Şi Porumbiţa albă, fericită, dar, mai ales, Femeia ce-l iubeşte.

Autor: Liliana Pascanu (data creatiei 06.02.2013)

Poem publicat pe acest blog in data de 06.02.2013, cu titlul „El mi-e Oglinda”, link aici

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/02/el-mi-e-oglinda.html

 

***

 Te iubesc!

 

Te iubesc! – ţi-o spun ochii albaştri când sub genele lor te-ascunzi,

Când, în apele lor fermecate, după dragostea mea te cufunzi,

Adâncimile lor sunt ispite ce te-ndeamnă doar mie să-mi fii

Ţărm fierbinte, hotar pentru valuri, dar şi cer infinit să-mi devii.

 

Te iubesc! – ţi-o spun mâinile mele explorând universul ce eşti,

Rătăcind peste buzele tale mângâieri şi atingeri cereşti,

Risipind orice temeri din tine cu al dragostei mele descânt,

Adormindu-ţi, alături de mine, trupul tău de bărbat şi de sfânt.

 

Te iubesc! – îi spun inimii tale prin al inimii mele poem,

Când romantice versuri pictează tot ce-n visele noastre vedem,

Când al lor cântec dulce răsună în refren minunat, nesfârşit,

Repetând către tine ecoul: eşti iubit, eşti iubit, eşti iubit!

Autor: Liliana Pascanu (data creatiei 21.02.2013)

Poem publicat pe acest blog in data de 23.02.2013, cu titlul „Te iubesc!”, link aici

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/02/te-iubesc.html

 ***

Doi călători cosmici

 

Noi suntem, dragul meu, doi cosmici călători,

Doi porumbei ce-şi duc pe albe aripi dorul,

Spre Dumnezeu ne cheamă cărările din vis

Şi numai împreună ne împlini-vom zborul.

 

Am rătăcit destul prin mii de galaxii,

Pe drumul infinit spre lumea Lui divină.

Ne-au ispitit cu stele şi cu-ale lor poveşti,

Crezând în nemurirea din trupul lor de tină.

 

Ne-am coborât prea des în focul din genuni

Şi-am îndurat prea mult uitarea şi ispita,

Am stat destul în calea cometelor ce cad

Şi mult prea multe lacrimi ne-a dăruit ursita.

 

Am fost doi călători prea des prin labirint,

Cutezători, frumoşi, pe-ntinsele tărâmuri,

Am decupat prea multe ferestre prin cetăţi

Şi-am descâlcit, iubire, mult prea-ncurcate drumuri.

 

E timpul să ieşim din jocul ăsta strâmt

În care ne-am pierdut, adesea, în uitare,

Aripile-n pereche să simtă, în sfârşit,

Că au ajuns Acasă-n a Lui îmbrăţişare.

 

E timpul să ne fim ce încă nu ne-am fost,

Să ne simţim deplin eliberaţi de toate,

Să ne trezim din somnul ce ne-a ţinut închişi

În colivii de aur de lăcate-ncuiate.

 

Noi suntem, dragul meu, doi cosmici călători

Şi sacru ne e zborul ce ne-a apropiat,

Chiar de ni-i azi hotarul din apă şi din lut

Trăim nemarginirea prin suflet înălţat.

Autor: Liliana Pascanu (data creatiei 28.02.2013)

Poem publicat pe acest blog in data de 28.02.2013, cu titlul „Doi călători cosmici”, link aici

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/02/doi-calatori-cosmici.html

 

***

 

De o mie de ori

 

De o mie de ori să îmi spui „te iubesc”!

Să nu crezi că-i prea mult pentru sufletul meu!

Glasul tău cald şi blând îmi pătrunde-n adânc

Unde simt că nimic nu-i prea mult, nici prea greu!

 

De o mie de ori, dragul meu, să-mi săruţi

Ochi albaştri, frumoşi, ce cu drag te privesc,

Buze moi ce-ţi şoptesc, tot de-o mie de ori,

Te iubesc! Te iubesc!! Te iubesc!!! Te iubesc!!!!

 

De o mie de ori înfăşoară-mă strâns

Cu iubirea ce-o simţi pentru mine acum,

Ia-mă-n braţe şi taci când vorbesc pentru noi

Două inimi ce ştiu să ne poarte pe drum.

 

De o mie de ori voi muri şi-nvia,

De o mie de ori fi-voi rug şi altar,

Fi-voi foc de nestins şi lumină din flori

Când, de-o mie de ori, îţi voi fi alb hotar.

 

Nu te teme să fii, de o mie de ori,

Mângâiere şi dor pentru inima mea!

Nu te teme când simţi cum în tine pătrund

Şi-n adânc răscolesc doar cu dragostea mea!

 

De o mie de ori vei muri şi-nvia

Când vei fi doar al meu, Zeu şi drag prizonier,

Când doar eu îţi voi fi şi icoană, şi trup,

Şi etern infinit, şi moment efemer.

Autor: Liliana Pascanu (data creatiei 16.01.2013)

Poem publicat pe acest blog in data de 16.01.2013, cu titlul „De o mie de ori”, link aici

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/01/de-o-mie-de-ori.html

 

***

 

Nu e numai o poveste

 

A fost scrisă-acolo-n stele, pentru timpul care vine,

O poveste minunată într-un minunat decor.

Şi-a fost prorocit prin pagini că noi doi vom fi eroii

Ce-i vor desluşi misterul doar prin inimile lor.

 

Într-o seară liniştită, fermecat de luna plină

Şi de-a mea chemare tandră, către mine vei veni.

Îmbrăcat în straie albe, ca un Prinţ din vechi istorii,

Călărind pe cel din urmă inorog, mă vei găsi.

 

Printre codrii albi de vise, pe un vârf înalt de stâncă,

Vei găsi castelu-n care eu, Prinţesa, te aştept.

Îţi voi flutura tot timpul o eşarfă la fereastră,

Să mă vezi din depărtare şi să ţii tot drumul drept.

 

Când la poartă vei ajunge porumbeii-ţi vor deschide

Şi intra-vei pe tărâmul unde-mi vei fi prizonier,

Unde numai eu cu tine vom continua povestea

Scrisă-acolo, printre aştri, chiar în al nouălea cer.

 

Mari primejdii te aşteaptă-n fermecata mea cetate!

Ispitit vei fi într-una de vrăjitele-mi priviri!

Iar sărutul meu fierbinte ţi se va-mpleti prin paşii

Ce te poartă către mine printre albele-mi zidiri.

 

Din saloane maiestuoase dulci cântări te vor atrage

Către pragul peste care, curajos, tu vei păşi.

Calde mreje de fecioară blând, uşor, te vor cuprinde

Şi, înfiorat de toate, vei începe-a mă iubi.

 

Astfel, numai în iatacul alb şi parfumat de floare,

Numai prin petale sfinte de iubire când vei fi,

Vei cunoaşte că povestea nu e numai o poveste!

Şi în braţele-mi de fată, fericit, te vei trezi.

Autor: Liliana Pascanu (data creatiei 21.01.2013)

Poem publicat pe acest blog in data de 21.01.2013, cu titlul „Nu e numai o poveste”, link aici

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/01/nu-e-numai-poveste.html

***

PS. Deci, cu ce sampanie ciocnim? 

Tot cu? ......sau cu....? ...sau poate cu.....?  ;-)

31.12.2021