Gargarita-rita, la noi in poienita...

Gargarita-rita

Esti in poienita

La noi in Gradina

Sa ne fii vecina.

 Ei bine, suntem in mijlocul lui decembrie si, totusi, uitati ce musafir am avut noi azi in "gradina"! O gargarita!

Nu-i asa ca este miraculos? Am vazut-o de dimineata, din intamplare (!), cand am vrut sa deschid fereastra de la bucatarie. Era pe un varf de frunza. Cand m-am apropiat cu telefonul, ca s-o surprind in cadru, a coborat repede spre baza frunzei, si acolo a ramas. N-am vrut s-o deranjez, asa ca i-am facut cateva poze asa, chiar daca mi-a fost cam greu printre frunzele tari si ferme ale suculentei din ghiveci. Si nu am vrut sa deranjez nici floarea.

M-a lasat s-o fotografiez, apoi a dat cu ochii de florile de muscate de pe masa. "Ce flori frumoase ai!" mi-a zis. "Si ce gradina frumoasa!" 

Si nici nu vazuse mare lucru! 

Adica, vazuse doar florile pe care le avem in bucatarie. Asa ca am facut oficiile de gazda si i-am prezentat gradina noastra "de iarna". 

I-am spus sa vina si mai spre primava, incolo, chiar spre vara, ca sa vada gradina cu adevarat in toata splendoarea ei, dar, chiar si acum, tare s-a mai bucurat de tot ce i-am aratat. 

A vazut muscatele din balcon, care, desi le-am rupt toate tijele cu florile inflorite, inca mai fac boboci si vor sa infloreasca din nou. Spre primavara, poate prin februarie, vor trebui toaletate, ca sa aiba forma rotunda si sa se ramifice mai mult. Acum le-au crescut niste crengi luuuugi, cat o zi de post, dar n-o sa le stresez in plina iarna cu taieri radicale. Insa, cand va fi momentul potrivit, voi face din ele, din nou, niste muscate bogate, cu frunzis rotund, bine ramificat si pregatite de inflorit abundent.

Apoi, gargarita noastra venita in vizita a vazut santalul, palmierul, lavanda (care a crescut si ea foarte mult si care va trebui toaletata la primavara si, din taieri, inmultita). 

Si a vazut chiar si ferigile de exterior, cele pe care le-am luat din padure asta vara, si care sunt inca verzi si frumoase, in timp ce suratele lor de afara sunt demult uscate, transformate in compost, dar cu radacinile la adapost, in hibernare.

Musafira noastra a observat chiar si varful acela mic si verde, care si-a scos capul de sub pamant, din ghiveciul cu ferigi! 

Aveam un  bulb urias de zambile mov intr-o cutie, in casa, pastrat de asta primavara, de cand mi l-a cumparat Adrian de 8 Martie. 

Florile se trecusera si pastrasem bulbul in conservare, curat si uscat, intr-o cutie de carton, cu gand sa-l punem intr-un  ghiveci cu pamant, din nou, la primavara. Dar, in urma cu vreo doua saptamani, l-am verificat, si era deja incoltit. Incoltise acolo, in cutie. Fiind in casa, la cald si la intuneric, el o fi crezut ca vine primavara si ca trebuie sa infloreasca. 

Asa ca l-am bagat repede in pamant, in ghiveciul cu feriga, care e in balcon, cu gandul ca, descoperind el ca este totusi frig, isi va opri evolutia sau cel putin si-o va incetini, si va rasari mult mai tarziu. Da' de unde, ti-ai gasit! Desi il acoperisem complet cu pamant, el a crescut in continuare si a scos varful la lumina. Acum o sa-l urmaresc constant, sa vad ce are de gand. O sa creasca si o sa infloreasca el prin ianuarie-februarie? Vom vedea.

Apoi, ca un ghid profesionist, am condus gargarita in sufragerie, unde i-am prezentat gradina cu cyclame. Tocmai bine am facut! Odata cu musafira noastra, am descoperit si eu ca ne-a inflorit si cel de-al treilea soi de cyclama, pe care il considerasem pierdut. Este vorba de cel care face flori roz-magenta. Abia acum bulbul ei a facut o floare. Una! Dar, din fericire, acum stiu ca n-am pierdut-o. 

Cand am stat in Gradina, in Ardeal, era plina de flori. Mi-o cumparase Adrian din Blaj, tot cu ocazia unui 8 Martie, prin 2017, parca. In perioada ei de maxima inflorire de atunci, a fost minunata! Face niste flori uriase si foarte intens colorate in magenta. De-acum inainte ma astept sa se dezvolte din ce in ce mai bine. Bine ca m-am convins ca n-am pierdut-o, ci ca a avut nevoie doar de un timp mai mare de adaptare dupa atatea mutari si permutari de colo-colo. Cu atat mai mult cu cat a si fost transferata in acest ghiveci mai mare din ghiveciul ei initial, care era mai mic. Asadar, o sa va mai vorbesc despre aceasta cyclama, sa fiti siguri de asta!

Celorlalte cyclame le merge oricum foarte bine, sunt perfect adaptate aici, la munte, sunt pline de flori si de boboci si, cu aceasta ocazie, m-am hotarat sa le las si cateva tije sa faca seminte, dupa trecerea florilor. Sa vedem ce se intampla. Deocamdata aproape ca s-au maturizat vreo patru capsule cu seminte. Sa fiu sincera, pe aceea magenta mi-as dori-o enorm de mult s-o pot inmulti din seminte, dar sa vedem daca o sa vrea si ea sa-si maturizeze vreo capsula cu comori pretioase. 

In final, am incheiat turul turistic prin gradina noastra de la munte, si mi-am lasat musafira sa se odihneasca in camera ei preferata din "pensiunea" in care nu stiu cum a poposit.  

Abia maine dimineata o sa-i bat din nou la usa, s-o invit la cafea. Dar am o dilema. Oare ce servesc gargaritele la micul dejun? Ca nici puricei din aceia nesuferiti nu mai avem la cyclame, pentru un pane, ceva. Nu stiu cum, dar am scapat de ei aproape peste noapte. Asa ca sunt oarecum ingrijorata. Cu ce o sa ne servim musafira maine dimineata? Poate este si ea la dieta si se multumeste si ea, ca si mine, doar cu cafeaua dimineata. ;-)

Edit azi, 12.12.2021

Gargarita noastra a semnat condica de prezenta la cafea, azi dimineata, tot dintre frunzele suculentei. 

"Știi care e problema cu lumea asta? Toți vor o soluție magică la problemele lor, dar niciunul nu crede în magie "- Lewis Carroll, Conscious Reminder Beyond

11.12.2021