Hei, va salutam de la Polul Nord!

 

Azi dimineata am iesit la o plimbare pe lumina, ca sa vedem cum se prezinta Polul Nord de Predeal.

Se prezinta foarte-foarte bine!!!! Nameti albe peste tot, de nici nu ai pe unde sa inoti linistit. Din pacate, au trecut plugurile peste tot si-au facut "valuri", dar, in rest, supercalifragilistic explicaliousen. :) Citat dupa Mary Poppins.

Am luat telefonul cu mine pentru poze, dar m-a furat peisajul si am preferat sa ma las furata de el si incantata peste masura. Ne-am intors acasa cu fix patru cadre.

Cu Mos Craciun nu ne-am intalnit inca, presupun ca este ocupat pe langa semineu cu umplerea sacului cu daruri pentru copii. Nu-i nimic, vom mai iesi sa-l cautam pe sub brazii incarcati de zapada. 

Pentru ca afara am facut foarte putine poze spre deloc, mi-am zis sa compensez cu mai multe poze facute din casa, de la fereastra, chiar acum, mai pe seara, ca sa vedeti ca degeaba au trecut plugurile pe strada noastra, ca zapada este tot acolo dupa ce a nins continuu toata ziua. 

Oamenii s-au mobilizat toti si au iesit peste tot afara cu lopetile. Si-au dezapezit locurile de parcare, si-au facut loc de iesit cu masina, si si-au curatat intrarile in blocuri, in case, in magazine, in restaurante si in pensiuni, dar parca tot nu se vede efortul lor, ca inca ninge. 

Am constatat ca exista aici, la munte (sau cel putin aici, in Predeal), un fel de cult al dezapezirii. Un soi de "hai, vecine, la o lopata!" tratat ca pe un mod de socializare extravagant, cu rol de sport monden, de intretinere, masculin, nobil, elevat. Cine nu participa este vazut ca fiind un "outsider" al comunitatii. Un turist. Un trecator. Dar noi suntem acum "insider", nu-i asa?

Desigur, si Adrian a iesit la dezapezit chiar de la prima ora a diminetii, cu mult inainte de a ma trezi eu, si a curatat trotuarul din jurul masinii si din fata blocului, lucru care i-a placut maxim, amintindu-si de cele cinci ierni petrecute in Gradina din Ardeal, unde, chiar daca nu aveam prea multa zapada, tot trebuia curatata de pe trotuarul din fata casei, de pe langa peretele din spatele casei, de la intrarea in curte si in jurul masinii. Si chiar in strada, in fata portii, pe unde ieseam cu masina. 

Plus ca, acolo, tot el, dimineata, dupa o noapte de nins continuu, se grabea sa scuture toti copacii, toate tufele, toate coniferele, ca sa nu inghete zapada pe crengi si sa nu se rupa, de nici nu stiam cum sa ma grabesc eu mai repede sa fac poze la curtea nescuturata, asa cum arata ea ca-n povesti.

Azi, trecand pe langa parcul statiunii, unde sunt o multime de braduti si pini acoperiti de ninsoare, mai-mai ca ne venea sa ne repezim sa-i scuturam, ca sa-i protejam, uitand ca ei sunt deja adaptati la zapezile de aici, dupa atatea ierni albe, bogate. Doar asa, in virtutea unei obisnuinte care ne-a intrat in ADN. Caci, trebuie sa stiti ca, odata ce s-a recreat comuniunea cu natura, odata ce conexiunea este restabilita dupa ani si ani de viata citadina, ea trebuie mentinuta vie zi de zi, prin gesturi si preocupare constanta. Iar, pentru noi, acum, Predealul este doar o alta Gradina.

Ceva asemanator am patit eu si asta vara, cand ne plimbam prin parc, si cand, observand ca tufele de trandafiri aveau flori trecute, uscate, mai-mai ca-mi venea sa ma apropii de ele sa le curat. Iar galbenelelor si craitelor, sa le rup inflorescentele uscate si transformate in capsule cu seminte, asa cum faceam in Gradina din Ardeal, atat pentru a mentine tufele mereu frumoase, proaspete si pregatite de noi inforiri, dar si pentru a-mi aduna seminte de flori pentru anul urmator. 

Ei bine, trebuie sa stiti ca foarte greu mi-am retinut gestul. Foarte greu. Dar intorceam capul dupa fiecare tufa necuratata, dupa fiecare floare ofilita, ca si cum as fi vrut ca, macar asa, sa simt ca le mangaiam cumva cu privirea, si le alinam nevoia de a primi atentie. Caci, stiti desigur, cata nevoie de atentie au toate florile, in general! ;-)

Ma intreb, cum vom reactiona cand vom intra in padure, pe Polistoaca, zilele urmatoare. Va dati seama cati brazi vom avea de scuturat acolo, daca vom avea nostalgii? Din fericire, n-avem. Dar, orisicat, zic si eu, totusi, daca vom avea nostalgii, avem solutii. :))))

18.12.2021