Am stat de vorba cu Mos Craciun

 

(1)   Sacul lui Moş Crăciun

 

Astă noapte, ‘n vis, desigur, cu Moş Crăciun m-am întâlnit.

A venit de nu ştiu unde-n somnul meu şi mi-a vorbit:

Că e prea bătrân, că-i singur, că sunt mult prea mulţi copii,

Că-i prea greu sacul cu daruri… că o fi…. că o păţi…

Eu l-am ascultat atentă şi i-am spus că îl ajut.

El, surprins, pe sub sprâncene m-a privit pieziş şi mut.

- Nu fi trist şi nu te teme. Va fi bine, Moş Crăciun!

Vei vedea minuni în noaptea asta sfântă de Ajun!

Scărpinându-se în barbă m-a privit ne’ncrezător:

- "Măi, copilă, cum poţi, oare, tu să-mi fii de ajutor?"

- Păi…. întâi îmi iau cadoul pentru mine pregătit.

Nu-i aşa că simţi deodată că eşti mult mai liniştit?

Nu-i aşa că sacu-acela pare-acum mult mai uşor?

Încă un efort ca ăsta îţi va fi folositor.

Astfel că i-am spus, desigur, c-am să-i iau din sac, tot eu,

Şi acel cadou anume-adus pentru  iubitul meu.

 

Moşul şi-a întins mustaţa peste-un zâmbet încurcat.

- “Şmechero! Ce pui la cale?”     -  Eu? Nimic! – am replicat.

- Eşti bătrân, iar sacul mare, drumurile tale-s lungi.

Ce-ai să faci de-n noaptea asta pe la toţi n-ai să ajungi?

Vântul şuieră prin lume troienind nestăvilit,

Tu ai îngheţat în cizme, renii tăi au obosit.

Noi suntem cuminţi, ştii bine. Şi eu, şi iubitul meu.

Merităm chiar şi jumate din cel sac mare şi greu.

Pe sub albele-i sprâncene ochii i se închideau.

- “Da, aşa spuneau şi-n ceruri îngerii când vă priveau…”

Pleoapele-i căzură grele şi păru c-a adormit.

- “Of, ce mulţi copii m-aşteaptă...”  îngână încet, şoptit.

Gene ninse-n riduri albe sigilau sub ele tot.

- “Cât de greu e sacul ăsta… sunt bătrân şi nu mai pot…”

L-am privit cu duioşie. - Dormi, iubite Moş Crăciun,

Eu voi împărţi cadouri toată noaptea de Ajun.

 

*

Astfel, dragul meu, priveşte, îţi ofer ce ai cerut!

Te-am scăpat de Moşul care a uitat că ai crescut.

Pregătise dulciurele, jucării, cărţi cu poveşti,

Însă, ştiu, tu doar pe mine m-ai dorit. Şi mă primeşti.

Autor: Liliana Paşcanu (data creatiei 11.12.2013)

Poem publicat pe acest blog in 12.12.2013, aici:

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/12/sacul-lui-mos-craciun.html

  

 

(2)   O altfel de scrisoare către Moş Crăciun

 

Dragă Moş Crăciun, e timpul să porneşti din nou pe drumuri

Încărcat cu-n sac de daruri pentru-acei copii cuminţi

Care sunt trecuţi pe lista îndelete pregătită,

După ce-ai primit tot anul scrisorele cu dorinţi.

Ştiu că eşti surprins, desigur, că primeşti şi de la mine

Scrisorica de rigoare-n care-ţi spun ce îmi doresc.

Însă, vreau să mă asigur că nu-mi vii şi anul ăsta

Tot cu dulciuri, şi hăinuţe, şi păpuşi care-mi zâmbesc.

 

Eu îţi tot repet de-o vreme că-s din ce în ce mai mare,

Că rochiţele acelea pregătite nu-mi mai vin.

Ştiu că îmi tot numeri anii şi mereu te-ncurci în cifre

Şi, de-aceea, anul ăsta vreau să te ajut puţin.

Poate nu mai sunt fetiţa ce-o ţineai cu drag în braţe

Şi, de pe genunchi, zglobie, îţi recita poezii,

Însă în Ajun pe seară, te aştept şi-acum, în taină,

Să-mi oferi şi mie darul, ca şi celorllalţi copii.

 

Deci, te rog, ia loc şi scrie: anul ăsta - fără dulciuri!

Nu am voie. Din dietă le-am tăiat definitiv!

Cum crezi, Moşule că, altfel, silueta asta fină

Şi subţire de sirenă aş putea să mi-o menţin?

Jucării? Poate parfumuri! Rujuri, farduri şi rimeluri,

Demachiante, lac de unghii, creme şi bijuterii,

Ori poşete asortate cu pantofi din piele-ntoarsă,

Iar, în portofel, bancnote. Evident, câteva mii!

Nu te-ngrijora că sacul este mic şi-o să se rupă,

Că eşti prea bătrân şi-ţi pare tot din ce în ce mai greu,

Că afară-i frig şi viscol, că au obosit şi renii,

Că e sania prea mică, ori prea mofturoasă eu.

M-am gândit la toate astea. Vei veni, pe drum, spre mine,

Într-un jeep masiv şi negru, c-un motor sofisticat.

Mi-l vei dărui, desigur, şi pe-acesta, căci de astăzi

Toate celelalte drumuri spre copii le-am anulat.

Nu te teme că vor plânge. Când sunt mici doar plâng şi-aşteaptă

Toata lumea să se-nvârtă numai după placul lor.

Timpul peste ei va trece, vor uita de amăgirea

Unui moş ce umblă noaptea cu o sanie în zbor.

Vor uita de anii-n care căutau cu nerăbdare

În Ajun, sub brad, cadoul - cel pe care nu l-ai dus,

Vor uita şi de părinţii ce le-au spus că vii cu sacul

Încărcat la toţi copiii ce dorinţe-n gând şi-au pus.

 

***

Am glumit amar. Ajunge. Şi-am exagerat, desigur.

Însă versurile mele au un rost: mărturisesc

Despre-acei copii din lume care n-au copilărie,

Care nu ştiu cine-i Moşul şi nici daruri nu primesc.

Autor: Liliana Paşcanu (data creatiei 10.12.2014)

Poem publicat pe acest blog in 10.12.2014, aici:  

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2014/12/o-altfel-de-scrisoare-catre-mos-craciun.html

 

 

(3)   Aşteptându-l pe Moş Crăciun

 

Tu crezi că te-aştept şi acum ca-n trecut?

Fetiţa aceea de-atunci a crescut!

Nu ştii? Te aşteaptă doar sufletul ei

Ascuns în privirile ochilor mei.

Doar el îţi adună pe liste dorinţi,

Doar el îţi trimite în gând rugăminţi,

Doar el e convins că, venind, îmi vei da

Un timp ce se-ascunde în inima ta.

 

Doar sufletul ei inocent de copil,

Trăieşte-aşteptarea aceasta febril!

Căci ştie că eu, cea de-acum, nu mai cer

Şi-n sufletul meu de adult nu mai sper

Să vii şi la mine, oricât de târziu,

În braţele tale copil iar să fiu,

Să simt cum mă-ntorc în pierdute poveşti,

Să uit că mi-ai spus mai demult „ai să creşti!”

 

Fetiţa de-atunci e Aici şi Acum!

Te-aşteaptă privind pe fereastră, spre drum.

Ea ştie că vii un cadou să-mi strecori

Sub bradul lucind în frumoase culori

Şi ştie c-apoi, pe furiş, vei pleca

Luând-o cu tine în inima ta.

Dar eu nu mai vreau să ţi-o dau, Moş Crăciun!

Te rog să mi-o laşi, de eşti darnic şi bun!

 

Să fiu înc-o dată copilul ce-am fost,

Să am pentru visele lui adăpost,

Să simt inocenţa fetiţei de ieri

Din toate frumoasele ei primăveri!

Prin ea, bucuria de cântec şi joc

Credinţa în drumu-nflorit şi-n noroc,

Încrederea ei din senine priviri,

Să le regăsesc printre vechi amintiri!

Femeia de azi s-a întors în trecut

S-aducă-n prezent tot ce-atunci i-a plăcut.

Candoarea copilei ţi-o cere cadou!

O poţi ajuta s-o trăiască din nou?

Îi poţi redeschide aripile iar?

Să creadă în tine? Nu e în zadar?

Ei bine, te cred, dragul meu Moş Crăciun!

Azi ştiu poezia! Ia loc să ţi-o spun!

Autor: Liliana Paşcanu (data creatiei 20.12.2011)

Poem publicat pe acest blog in 05.08.2012, aici: https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2012/08/asteptandu-l-pe-mos-craciun.html

  

(4)   Şi eu cred în Moş Crăciun!

Şi eu, ca tine, cred în Moş Crăciun!

Povestea lui o ştiu şi eu prea bine.

Sunt un copil ca toţi copiii lumii

Şi îl aştept să vină şi la mine.

Mă va-ntreba dacă am fost cuminte?

Şi ce greşeli în viaţă-am mai făcut?

Nu cred că Moşul va mai vrea să ştie

De tot ce-a fost în timpul meu trecut.

 

De-acum-nainte îi voi spune, dulce,

Ca un copil frumos şi alintat,

Ce vise am, ce clipe fericite

În anii care vin mi-am programat.

 

Îi voi vorbi acum despre iubire,

Despre speranţe pentru anul nou.

Şi-n loc de poezie îi voi spune

De-aripile ce le-am primit cadou.

 

Şi va rămâne-n loc, uimit de mine,

Şi-mi va zâmbi prin albele-i mustăţi,

Simţindu-mi fericirea şi lumina

În loc de cenuşiul de-alte dăţi.

 

Şi-l voi iubi pe Moş Crăciunul meu,

Nu ca pe-acel bătrân venit pe drum,

Ci ca pe-Acel Copil născut din ceruri

Cu care ne-om juca din nou acum.

 

Şi-l voi ruga să îmi aducă-n dar

Lumina Lui cea sfântă din Lumină!

Şi-n toţi copiii lumii să aprindă

Scânteia de pe faţa Lui senină!

Autor: Liliana Paşcanu (data creatiei 23.12.2009)

Poem publicat pe acest blog in 31.07.2012, aici:

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2012/07/si-eu-cred-in-mos-craciun.html

 

 24.12.2021