Tu crezi că te-aştept şi acum ca-n trecut?
Fetiţa aceea de-atunci a crescut!
Nu ştii? Te aşteaptă doar sufletul ei
Ascuns în privirile ochilor mei.
Doar el îţi adună pe liste dorinţi,
Doar el îţi trimite în gând rugăminţi,
Doar el e convins că, venind, îmi vei da
Un timp ce se-ascunde în inima ta.
Doar sufletul ei inocent de copil,
Trăieşte-aşteptarea aceasta febril!
Căci ştie că eu, cea de-acum, nu mai cer
şi-n
sufletul meu de adult nu mai sper
Să vii şi la mine, oricât de târziu,
în
braţele tale copil iar să fiu,
Să simt cum mă-ntorc în pierdute poveşti,
Să uit că mi-ai spus mai demult „ai să creşti!”
Fetiţa de-atunci e Aici şi Acum!
Te-aşteaptă privind pe fereastră, spre drum.
Ea ştie că vii un cadou să-mi strecori
Sub bradul lucind în frumoase culori
şi ştie
c-apoi, pe furiş, vei pleca
Luând-o cu tine în inima ta.
Dar eu nu mai vreau să ţi-o dau, Moş Crăciun!
Te rog să mi-o laşi, de eşti darnic şi bun!
Să fiu înc-o dată copilul ce-am fost,
Să fiu pentru visele lui adăpost,
Să simt inocenţa fetiţei de ieri
Din toate frumoasele ei primăveri!
Prin ea, bucuria de cântec şi joc
Credinţa în drumu-nflorit şi-n noroc,
încrederea
ei din senine priviri,
Să le regăsesc printre vechi amintiri!
Femeia de azi s-a întors în trecut
S-aducă-n prezent tot ce-atunci i-a plăcut.
Candoarea copilei ţi-o cere cadou!
O poţi ajuta s-o trăiască din nou?
îi poţi
redeschide aripile iar?
Să creadă în tine? Nu e în zadar?
Ei bine, te cred, dragul meu Moş Crăciun!
Azi ştiu poezia! Ia loc să ţi-o spun!
Bucuresti :
20.12.2011
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)