Te chem iar, iubite, cu sufletul meu, cu gândul plecat către tine,
Te chem de departe, dar tu nu m-auzi şi nu ştiu ce faci fără
mine.
În braţele mele nu eşti şi nu am nici veşti despre paşii tăi care
Cărarea
spre mine azi n-o mai găsesc, iar dorul de tine mă doare.
Aş
vrea să te
strig, dar mă-ntreb
“ce folos?” Azi inima ta e închisă.
Azi uşile tale au lacăte mari. Şi-aştept de iubire ucisă.
Nu-i nimeni acolo s-audă
cum plâng, nu-i nimeni să-i pese de dorul
Ce-mi arde pe rug trup şi suflet pierdut şi-mi fură din aripă zborul.
Azi nu eşti aici nici prin simplul cuvânt - iluzia inimii mele,
Şi nu pot trimite spre tine-ntrebări, privesc doar departe, spre stele,
Pustiu îmi răsună ecoul celest şi-n mine tăcerea suspină,
Nu ştiu unde eşti… dar nu eşti aici… şi, ştiu… nu e nimeni de vină…
Bucuresti : 26.05.2012
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)