în aşteptare

A mai trecut o noapte fără mine

şi-o altă zi din nou m-a regăsit

în trupul meu blocată, ca-n clepsidră,

Nisip frumos, de suflet, nesfârşit.

Nu ştiu de vreau să ies din închisoare,

Nu ştiu nici să rămân dacă mai vreau,

Nu am cărări ’naintea mea deschise,

Nici vise nu-mi mai vin cum îmi veneau.

Nu dau nimic din mine către nimeni

şi nici n-aştept ca să primesc ceva,

Zâmbesc frumos sau plâng neconsolată

şi-aş vrea să uit dac-aş putea uita.

N-am nici un gând şi nici o perspectivă,

Entuziasmul l-am pierdut pe drum.

Am fost vreodată oare fericită?

Am suferit cumva? Sunt toate scrum.

A fost în mine focul, vâlvătaia,

şi arde încă jarul în scântei.

Un dor cuminte-n inimă se coace

şi se adună, viu, în ochii mei,

şi parc-aş vrea să ştiu unde mă duce,

şi, parcă, nu-mi mai pasă că nu ştiu.

Aştept ceva, dar oare ce anume?

O fi devreme? O fi prea târziu?

Acum doar sunt aici, în nemişcare!

Dar ce va fi? Ce se va întâmpla?

Spre care zări îmi voi simţi chemarea?

Voi şti să plec? Chiar oare voi pleca?

îmi voi lăsa doar sufletul să zboare

Spre albe porţi de paradis pierdut?

Sau voi primi în trup Lumina Sfântă

şi-a ei Iubire de la început?

Bucuresti : 15.12.2011

***