Cu tine stau până în zori

E iarăşi noapte, ceasul e târziu.

În sobă doar tăciunii mai trosnesc.

Stai în fotoliu trist şi obosit

şi mă aştepţi prin gânduri să-ţi vorbesc.

Mă simţi în tine, suflet de poet,

Dar de ce oare-n braţe nu ma ai?

Ce vrajă neştiută ne-a atins

De nu poţi mângâierea să mi-o dai?

Un dor nebun mă leagă de-al tau dor

şi mă-nfioară seara lipsa ta.

În patul tău cu gândul mă strecor

Să-ţi dau căldura mea măcar aşa,

Ca să nu fii atât de-nfrigurat

şi-atât de singur printre amintiri,

Lumina mea aprinsă s-o primeşti,

Să reînvii din mii de răstigniri.

Cu tine stau aşa, până în zori,

Când stelele se sting spre răsărit

şi-n locul lor se naşte-o nouă zi,

Cu noi speranţe-n trupul odihnit.

Sărutul meu de dimineaţă, cald,

Cu drag ţi-l dau din florile de crin

În care mă găseşti din nou, iubire,

Să-ţi liniştesc şi ultimul suspin.

Bucuresti : 12.04.2011

***