Acum

Priveşte-mă acum, iubitul meu,

cât încă sunt Floarea ta albă de Crin,

minunea din sufletul tău!

căci mâine petalele mele frumoase

vor fi rămas o amintire prin vechi fotografii.

îmbrăţişează-mă acum, iubitul meu,

cât încă mi-e trupul un tânăr lujer, mlădios şi fin,

căci mâine voi fi fiind vânt pe pământ,

făină de trup răspândită de nori.

Sărută-mă acum, iubitul meu,

cât încă te ispitesc liniile  fine ale buzelor mele,

căci mâine ele vor fi fiind deja

doar o rană deschisă în inima ta.

Cheamă-mă acum, iubitul meu,

cât încă este primăvară în toate visele mele,

căci mâine alte anotimpuri se vor fi ivit

şi ne vor fi scuturat crengile

de florile noastre de corcoduş.

Vino acum, iubitul meu,

cât încă suntem „noi”,

Bărbat şi Femeie,

căci mâine amândoi

ne vom fi desprins de trupuri,

scântei de lumină în al stelor vis,

iar îmbrăţişarea şi sărutul

ne vor fi rămas, etern, ne-mplinite dorinţe.

Iubeşte-mă acum, dragul meu!

Pătimaş!

Precum ne-a fost dorul din clipa de ieri,

Precum am simţit  disperarea că azi

ne va fi fost doar un mâine trecut,

pustiit şi tăcut.

încă nu este prea târziu!

Trăieşte totul acum, iubitule!

Nici o clipă în plus.

Bucuresti : 26.09.2011

***