Iubeşte-mă, Mamă!

Iubeşte-mă, Mamă, iubeşte-mă-acum

şi strânge-mă-n braţele Tale rotunde!

Sunt micul grăunte de suflet ivit

în mijlocul Inimii mari şi fecunde.

Cu mâinile Tale divine să-mi ştergi

Privirea ascunsă în lacrimi de fată,

în cântec de leagăn uşor să m-adormi,

Să-mi fie povestea din urmă uitată.

Iubeşte-mă, Mamă! La Tine mă-ntorc

Din mijlocul lumii cu vise deşarte,

La pieptul Tău cald din văzduh să m-aduni,

Salvează-mă, Mamă, de timp şi de moarte!

Primeşte-mă iar în eternul Tău chip

şi-nvaţă-mă iar să respir infinitul,

Cu ochii deschişi spre tărâm nesfârşit

Să-mi fac auzit, în eter,  gânguritul.

Iubeşte-mă, Mamă, cum numai Tu ştii!

în pacea din Tine să-mi fie trezirea,

Să fiu iar un mugure alb printre crengi

şi-n noi primăveri să-mi renască uimirea,

Să-nvăţ să-mi deschid noi petale de om,

Boboc de copil să-nfloresc în Lumină,

Iubirea Ta aripi să-mi fie de-acum

şi tot ea să-mi fie mereu rădăcină.

Bucuresti : 02.10.2011

***