De câte ori am tot fugit de
tine şi tot de-atâtea ori m-am reîntors?
Mai ştii tu câte noi perechi de aripi m-au aruncat, ca şi acum, pe jos?
Mai poţi să numeri oare câte
vise am adunat în taină amândoi
Şi le-am lăsat
ascunse în trecutul în care fericiţi
păream doar noi?
De câte ori am încercat, iubite, de dorul tău să mă eliberez?
De câte ori am vrut să pleci din mine şi
doar în amintiri să te păstrez?
De câte ori m-am consumat în lacrimi şi în tăceri în care evadam
Ca să îmi mângâi rănile din suflet pe care
de-ochii tăi le ascundeam?
De câte ori am vrut să scap de timpul singurătăţii nopţilor în doi
Şi-n lungi poeme mi-am pictat iubirea şi-am prins ecoul
dorului din noi?
Mai ştii de câte ori am stins lumina ce-mi licărea în gânduri uneori
Ca să nu vad ce gol mă înconjoară şi să nu-mi fac din vise închisori?
De câte ori să reînvii speranţa ce-o văd murind în fiecare zi?
De câte ori să m-amăgesc că mâine, la pieptul tău, iubitule, voi fi?
S-au ofilit prea multe flori în mine şi-oricâte altele mereu au înflorit
Doar printre stele-am risipit parfumul tot aşteptând să vii... dar n-ai venit.
Bucuresti : 05.07.2012
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)