Ce simţi?

Ce simţi, mă-ntreb, când îmi citeşti aici, pierdutele, tăcutele poeme?

Ce oare te îndeamnă să revii prin paşii mei? Ce glas în tine geme?

Ce vânt te-aduce-n portul meu acum? Ce întrebări îşi caută răspunsul?

Ce taine, oare, crezi că vei afla? Eşti oglindirea mea! Tu eşti cuprinsul!

Priveşte-n tine cum eu te privesc! Cuvântul meu e numai o pictură

Pe-un şevalet în noapte-abandonat. Doar un sărut pe recea ta armură.

E doar o umbră rătăcind târziu prin labirintul gândurilor mele.

Ce simţi când vii aici şi mă găseşti plângând sau surâzând în ritm cu ele?

Ce cauţi oare-n glasul meu şoptit, în strigătul rotund de bucurie,

În tânguirea serilor ce-adorm în pieptul meu, sub luna argintie,

Printre năluci ascunse-n amintiri, prin dorul meu, eternul rug pe care

Mă mistuiesc deplin ştiind ca-apoi cenuşa îmi va fi înnaripare?

Ce simţi când trec prin tine ca săgeata cu vorba mea? Zâmbeşti sau sângerezi?

Îmi înţelegi cumva resortul care m-a transformat în arc? Mă descrifrezi?

Te recunoşti în gesturile mele? Şi în furtuni? Şi-n focul din priviri?

Şi-n pacea care astazi mă atrage? Şi în speranţa unei noi iubiri?

Ce simţi când vii aici şi îţi priveşti, prin ochii mei, ascunsele dorinţe?

Cum te confrunţi cu tine când trăieşti din nou, aici, aceleaşi neputinţe?

Cum evadezi din ele? Cum te-nalţi? Cum zbori spre cerul zorilor senine?

Cum te trezeşti din visele pustii? Cum te întorci, apoi, din nou în tine?

Ce simţi când versul meu plin de-ntrebări ajunge la sfârşit şi, în tăcere,

Lăsăm să curgă timpul între noi? Cuminte acceptare sau durere?

Pleci împăcat, zâmbind şi liniştit? Oglinda astăzi ţi-a vorbit de bine?

Sau cazi pe gânduri şi te-ntrebi profund: e vorba despre ea sau despre mine?

Bucuresti : 19.08.2012

***