Deschide
fereastra! Priveşte zenitul!
Aleargă,
iubire, spre nori, călător!
Clipeşte din gene, inspiră
lumina,
Deschide-ţi aripile, drag visător!
Hai,
sparge din inimă lacăte grele,
Hai,
rupe-ţi din
inimă lanţuri
ce rod,
Deznoadă
pripoane sau rupe frânghia
şi
fugi dintre gratii şi din calapod!
Hai,
lasă în urmă pereţi şi podele
şi
lasă tavanul ce minte poveşti!
Acum
ieşi afară,
te-adapă din soare
De
vrei, în sfârşit, ca un pom să-nfloreşti!
În
beciul acela e frig şi e noapte
şi
singur te simţi printre ziduri prea reci.
Doar
dorul de mine, prin visele albe,
ţi-e
caldă lumină spre albe poteci!
Dărâmă-nchisoarea
şi ieşi în grădină!
Te-aştept prin petale de alb
corcoduş!
Fii
pomul spre care să vin ca o floare,
Primeşte-mă tandru în suflet căuş!
Bucuresti : 11.04.2011
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)