Să-mi scrii, dragul meu,
nesfârşite poeme
Şi
tot nesfârşite chemări să-mi şopteşti!
Chiar
dacă alături de tine, în noapte,
Mă simţi şi în sufletul tău mă-ncălzeşti!
Oricât de departe-ar părea că mi-s paşii,
Oricât de târzie ni-i ziua în doi,
În
noapte ni-s visele toate în care
Uităm aşteptarea de-a fi amândoi.
Tu
lasă
fereastra şi
drumul spre care
Priveşti răbdător umbra mea să o vezi.
Eu
sunt minunata lumină din tine!
Ce
altă dovadă mai vrei ca să crezi?
De
ce te îmbraci
numai în întuneric?
De
ce te ascunzi în tăceri şi-aşteptări?
În
inima ta sunt! Ascultă ecoul!
Rostesc
ca şi tine
aceleaşi chemări!
De
vrei în
cuvinte să-mi
pun nerăbdarea,
De
vrei să
m-auzi cum te strig ne’ncetat,
Ascultă cum inima mea îţi vorbeşte
Şi-n
versuri de dor cum te chem, drag bărbat!
Nu
mai zăbovi
nici o clipă în noapte!
Şi
nu te mai pierde-n greşeli din trecut!
Hai,
vino, în
timpul şi-n
spaţiul în care
Iubirea
ne este un nou început!
Bucuresti : 04.06.2012
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)