Priveşte-te în ochii mei

Dacă ai sufletul înnegurat şi-n preajma ta nu-i nimeni să te vadă,

Dacă-ntr-un colţ de lume-ntunecat te-ascunzi de tot ce-ţi pare o corvoadă,

Dacă în viaţa ta de până azi îţi pare totul fără de temei,

Te rog să uiţi o clipă de trecut şi să priveşti adânc în ochii mei.

Dacă prea multe lacrimi te-au făcut să te abandonezi în resemnare

Şi te-ai lăsat să cazi în grote-adânci din neputinţă şi din disperare,

Dacă de-acolo n-ai mai vrut să ieşi simţindu-ţi paşii vieţii mult prea grei,

Te rog să uiţi o clipă de trecut şi să priveşti adânc în ochii mei.

Dacă speranţele ce te-au salvat ţi-au plăsmuit poveşti nemuritoare,

Dacă iluziile ţi-au furat încrederea în tine şi in soare,

Dacă lumina lui s-a transformat din foc de artificii în scântei,

Te rog sa uiţi o clipă de trecut şi să priveşti adânc în ochii mei.

Te poţi vedea aşa cum vrei sa fii: precum o umbră-n lumea trecătoare

Sau, în sfârşit, poţi să te vezi ce eşti,  Lumină albă şi nemuritoare!

Vrei să te pierzi într-un deşert pustiu, dând vina şi pe oameni şi pe zei?

Sau să descoperi ce minune eşti? Te rog, priveşte-adânc în ochii mei!

Oglindă fermecată îţi voi fi cum nimeni n-a-ncercat aşa să-ţi fie

Căci sufletul pe care-l vei vedea doar ochii tăi, privindu-l, pot să-l ştie.

Nu căuta istorii din trecut şi nici iluzii noi să nu mai vrei.

Doar lasă-mă să-ţi fiu precum mă văd când te priveşti adânc în ochii mei.

Bucuresti : 18.08.2012

***