Ştii că sufletul meu infinit către tine se-ndreaptă, iubire,
Şi se-aşează cuminte şi cald pe obrazul pe
care-l sărut!
Ochii mei te doresc lângă ei şi, prin lacrimi, te cheamă-n neştire
Şi ating chipul tău prin lumini de cuvânt nerostit, neştiut.
Ştii că sufletul meu infinit te găseşte departe-ntre stele
Şi, sub fruntea brăzdată de timp, el iubeşte copilul ce eşti!
Te cuprinde cu aripi de gând, dar prin ele sunt braţele mele
Ce îţi mângâie tandru, târziu, ochii-n care mereu mă zideşti.
Ştii că sufletul meu infinit te salvează din somnul de moarte
Când pe buze îţi lasă un strop din iubirea ce-acum o trăiesc!
Împletită cunună suntem din cuvinte ce vin de departe,
Din tăceri ce ne ştiu pe-amândoi, din simţiri ce în noi înfloresc.
Bucuresti :
09.02.2011
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)