Niciodată nu e prea târziu!

Trec zilele din viaţă ca nisipul

Ce curge în clepsidră, neoprit.

Sunt pline de-amintiri şi de iubire,

Comori din drumul către infinit.

Când vei privi în urmă, dintre stele,

Cu nostalgie mă vei căuta.

Din zeci de poze ochii mei albaştri

Vor înflori, ca azi, în calea ta.

Mă vei privi şi-atunci ca pe-o icoană

în faţa căreia doar poţi să plângi

şi-ţi vei dori să poţi întoarce timpul

Măcar o dată-n braţe să mă strângi.

Voi suspina şi eu, la fel ca tine,

Că n-am făcut nimic să te-ntâlnesc,

Că n-ai aflat din trupul meu iubirea,

Că nu ţi-am spus prin gesturi „te iubesc!“

însă vei şti şi tu, la fel ca mine,

Că niciodată nu e prea târziu!

Mă vei avea în braţe printre stele!

Iubita ta acolo am să fiu!

Bucuresti : 06.06.2011

***