Pentru cine?

Pentru cine-am venit pe pământ întrupată?

Pentru cine-am căzut dintre stele în lut?

Pentru cine-am uitat că-s eternă lumină

Şi-n acest efemer labirint m-am pierdut?

Pentru cine-am lăsat fericirea divină

Şi-am gustat din pelinul destinului meu?

Pentru cine-am deschis calea mea către moarte,

Rătăcind veşnicii, visul Tatalui meu?

Pentru cine-am venit să gust lacrimi de fată

Şi apoi din speranţe să-mi fac aripi spre cer?

Pentru cine-am uitat, în sfârşit, de durere

Şi învăţ să nu fiu doar un suflet stingher?

Pentru cine-am lăsat amintirile toate

Să se-ascundă sub praful secundelor reci?

Pentru cine-am deschis ochii încă o dată,

Pentru cine mi-am spus hotărat „ai să pleci!”?

Pentru tine, iubite, sunt  în lumea aceasta,

Pentru tine-am trecut prin o mie de cruci,

Pentru tine-am  venit! Să te-nvăţ ce-i iubirea!

Să te apăr de somnul acestor năluci!

Pentru tine sunt om trecător într-o viaţă

Când puteam să privesc dintre stele în jos,

Pentru tine–am dorit să trăiesc armonia

De a fi o femeie cu suflet frumos.

Pentru tine-am trecut şi prin foc şi prin săbii

Şi-am purtat mult prea mult ale vieţii poveri,

Pentru tine-am călcat peste pragul tăcerii

Şi-am păşit cu-n surâs către noi primăveri!

Pentru tine sunt azi Floare mândră şi albă,

Preacuratul tău Crin, din suspine-nflorit,

Pentru tine aştept zi de zi dimineaţa,

Pentru sufletul tău din iubire zidit!

Bucuresti : 29.04.2012

***