Plansul unui nebun

M-am mai intersectat cu situatii triste care mi-au atras atentia si care m-au impresionat profund.

Imi amintesc de o zi din Saptamana Patimilor din acest an in care sufletul meu a fost rascolit de plansul unui om al strazii.

Ma intorceam acasa de la serviciu. M-am urcat in tramvaiul cu care calatoream zilnic si imediat am auzit inspre spatele acestuia vocea foarte agresiva a unui barbat ce parea ca se cearta cu cineva. Involuntar am intors privirea si am vazut stand pe scaun un om al strazii.

Era un tanar in jur de 30-35 de ani, desi poate ca era si mai tanar, dar trasaturile ii erau ascunse de mizeria, neglijenta si vulgaritatea cu care se arata in fata lumii: cu hainele murdare, mirosind pestilential, netuns, nebarbierit si grosolan in miscari si in vorba. Striga cu voce tare la cineva imaginar, il injura urat si agresiv si parea ca se simte nedreptatit de personajul invizibil pentru noi. N-are rost sa intru in detaliile vorbelor lui delirante, era clar ca omul isi pierduse mintile pe parcursul vietii sale.

Dupa un discurs halucinant care a intors privirile tuturor catre el, la un moment dat l-am auzit brusc plangand. Plangea zbuciumandu-si tot trupul!!! Isi ascunsese fata in ambele maini, aplecat pe deasupra genunchilor sai si plangea in hohote cutremuratoare!!! Am simtit cum mi se sfasie sufletul de mila lui si mi s-au umplut si mie ochii de lacrimi. Am fost din nou neputincioasa in fata suferintei unui om cu mintea imprastiata de necazuri sau de destin.

Am coborat din tramvai cu ochii in lacrimi intrebandu-l pe Dumnezeu "de ce? de ce?"'......"ai mila de el si mangaie-i sufletul si linisteste-l, Doamne!!!" il rugam in gand......."ai mila de sufletul lui!!!"...........

Oricare i-ar fi povestea, suferinta lui a trecut de barierele nebuniei sale, iar durerea simtita in plansul acela am simtit-o mai presus decat orice pedeapsa care i-a fost destinata s-o indure in viata asta,  mai presus de nebunia lui, mai presus de saracia lui, mai presus de singuratatea lui in fata lumii, mai presus de sine insusi. Plansul acela a fost plansul unui copil care se stie parasit pentru totdeauna......un plans sfasietor........

Am dus cu mine mult timp plansul lui in sufletul meu. Mult timp n-am putut sa povestesc nimanui despre el......m-a marcat nespus de mult. Imi aminteam de momente din viata mea cand simtisem ca sufar, dar cand mi-a iesit in cale plansul acelui om parca am simtit un soc.

Multa vreme m-a durut plansul lui......pe care inca il auzeam.........plangea in mine.......si nu stiu de ce........

Bucuresti : 13.06.2012

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu