Nimeni, nimeni, niciodată!!!

Să ştii că nimeni, nimeni, niciodată,  nu poate  şti cât merit să primesc,

Însă eu simt că merită-aşteptarea de-a te primi cândva! Căci te iubesc!

Poate va fi târzie întâlnirea, poate vom fi de doruri măcinaţi,

Însă vom şti cum este fericirea de-a fi măcar o clipă-mbrătişaţi!

Să ştii că nimeni, nimeni, niciodată, nu va trăi speranţele ca noi,

Nu-şi va lega iubirea de iluzii aşa cum ea ne leagă pe-amândoi,

Nu va urca spre stele neştiute şi doar cu sufletul nu va iubi,

De dorul tău nu va primi durerea şi-n dragoste uitarea nu-i va fi.

Să ştii că nimeni, nimeni, niciodată, nu va răzbi departe-atât de mult,

Doar eu te-aştept cum nimeni nu te-aşteaptă şi numai eu ştiu gândul să-ţi ascult,

Ştiu să citesc şi dincolo de “poate” şi de acel “cândva” fără final,

Ştiu să-nţeleg tăcerea din iubire şi disperarea unui gest banal.

Să ştii că nimeni, nimeni, niciodată, nu va dori doar vis frumos să-i fii,

Aşa cum eşti în inima din mine, deşi la pieptul meu te chem să vii,

Şi poate n-ai să poţi veni vreodată, şi poate n-am să pot să vin nici eu,

Dar încă sper că-n viaţa asta… poate… cândva… vei fi cu mine, dragul meu…

Bucuresti : 13.05.2012

***