Colindatorii orasului

Afara fara s-a inserat si cred ca prin satele indepartate au inceput deja colindatorii sa umble din casa in casa. Trebuie sa fie tare frumos!!! Cu clopoteii sunand pe la porti, cu glasuri vesele rasunand in cantece de Craciun!!!

Imi vine sa rad acum comparand acest frumos tablou al colindatorilor satelor romanesti cu cel din Bucuresti. In fiecare mijloc de transport exista tiganusi mici care "colinda" si ei pentru banuti. De fapt este metoda traditionala de cersit in perioada sarbatorilor. Sunt atat de multi incat lumea s-a saturat de ei si ii ignora, iar cate unii oameni chiar ii apostrofeaza. Cetele acestea de cersetori-colindatori si-au impartit teritoriile si traseele mijloacelor de transport in comun, astfel ca nu trece o statie sa nu apara alt grup, alti cantareti, alti cersetori. Unii urca, altii coboara, iar noi, calatorii, trebuie sa-i suportam tot drumul, caci de placere in a-i asculta nu poate fi vorba. Au devenit obositori si deranjanti, mai ales cand se intampla sa-si inceapa "repertoriul" chiar langa urechea ta, strigand cat ii tine gura de tare, dimineata, mai ales, cand suntem in drum spre serviciu, uneori cu somnul inca printre gene. Atunci este cumplit sa te "trezeasca" din ganduri un astfel de colindator!!!!

Cam asa decurg in Bucuresti frumoasele traditii si asa sunt ele duse mai departe din generatie in generatie de tiganusii capitalei. 

Uneori poate fi insa si placut.

Intr-o seara s-a urcat in tramvaiul in care eram si eu un tigan care canta la acordeon. Nu prea avea el talent, dar linia melodica o puteai totusi ghici din incercarile lui chinuite de a ne impresiona si a ne convinge sa-i dam bani. Umbla cu o fetita mica dupa el care strangea "castigul" intr-un pahar de plastic. In seara aceea prezenta lor in tramvai m-a induiosat. El canta "du-ma acasa mai tramvai", iar fetita zambea tuturor nevinovata. Afara ningea. Totul era romantic, ca in vederile vechi ale unui Bucuresti de altadata. Mai multi oameni au simtit la fel si s-au lasat cuprinsi de sentimentul generozitatii fata de acest muzicant si copilul de langa el. Atunci lor le-am dat si eu un banut, desi sunt extrem de reticenta fata de acesti cersetori ai strazii.

Am evocat doar un colt din realitatea capitalei de sarbatori, poate nu cel mai frumos, dar nici cel mai urat. Doar un colt din drumul meu.

Bucuresti : 24.12.2010

***