Cel mai mult m-a durut...

Cel mai mult m-a durut prima tăcere.

Eram disperată.

Nu ştiam cu ce-am greşit.

şi am plâns cu suspine, chemându-te,

rugându-te să-mi vorbeşti,

să-mi spui ceva... orice…

Apoi, celorlalte tăceri le-am găsit eu motive, scuze.

Ca să nu mai doară.

Cel mai mult m-a durut prima minciună.

Mi-am simţit inima sfâşiată în două.

Nu înţelegeam de ce-mi faci asta.

Aş fi preferat tăcerea ta în locul falsului paradis.

N-am putut să-ţi spun că nu te cred,

că ştiu că mă minţi.

Ca să nu te rănesc.

şi să nu-ţi cobori ochii ruşinat.

încă îmi doream să mă privesc în ochii tăi.

însă celelalte cuvinte care-au urmat

le-am primit ca pe frumoase bijuterii.

Pe cele autentice le-am purtat în inimă.

Unele însă îmi rămâneau doar pe chip,

în zâmbetul şi în fericirea aceea de moment.

Ca să nu mai doară.

Cel mai mult m-a durut prima absenţă.

Am simţit că mă prăbuşesc în abis fără tine.

Uram singurătatea.

îmi doream tăcerile tale, minciunile tale,

oricum, numai să fii lângă mine.

Să te simt lângă mine.

Să mă privesc în ochii tăi.

în ei încă mă vedeam a ta.

Apoi, celelalte absenţe le-am privit cu îngăduinţă.

Ca să nu mai doară.

Cel mai mult m-a durut prima suspiciune.

Nu mai ştiam ce să spun, ce să fac.

Nu ştiam că doar de atât este nevoie

ca să simt iarna în sufletul meu.

şi te-am respins înfrigurată.

Dar mi-a părut atât de rău!!!!!

încă te iubeam!!!!!

şi te-am rugat să mă ierţi.

Am preferat tăcerea, minciuna şi absenţa ta

ca să nu-mi pierd aripile viselor mele inocente de primăvară.

Dar de atunci n-am mai putut zbura.

Abia acum am înţeles

că trebuie să-mi închid visele într-un cufăr

şi să sparg oglinda aceea de care am devenit dependentă.

Acum ştiu.

Ochii mei sunt frumoşi chiar dacă nu se mai privesc în ochii tăi.

Inima mea te poate iubi chiar dacă inima ta nu mai are acelaşi ritm.

Căci am rămas un copil în iubire.

şi sunt tot ceea ce sunt mai presus de poveste.

şi, astfel, parcă, nimic nu mai doare...

Doar de stele nu mă pot încă desprinde.

încă le aştept.

Seară de seară.

în lacrimi.

 Bucuresti : 20.10.2011

***