Tu eşti, copilărie?

Mai eşti aici, copilărie dulce?

Îmi eşti şi-acum alături? Şi-mi zâmbeşti?

Ai tăi sunt ochii-albaştri ai fetiţei

Cu care din oglindă mă priveşti?

A ta e inimioara care bate

Când îmi primesc cadoul aşteptat?

Al tău este surâsul ce se-ndreaptă

Spre Moşul ce de mine n-a uitat?

Tu te alinţi, copilă răsfăţată,

Când te ridică pe genunchii lui

Obrajii amândoi să ţi-i sărute?

Iar poezia asta tu i-o spui?

Mânuţele acestea-s ale tale?

Tu îl cuprinzi pe Moşul după gât

Şi-i spui frumos, nevinovat şi simplu

“De-ai şti cât te iubesc! De-ai şti tu cât!” ?

Tu eşti aceea care apoi râde,

Sărind în jurul lui într-un picior

Când îţi şopteşte blând “Ştiu, pui de fată,

Ştiu, puişor de Lilişor!”?

Oare tu eşti aceea care-l cheamă

în fiecare zi cu jucării?

Iar inima din pieptul lui, aprinsă,

ţie ţi-o dă? Sau mie? Spune-mi, ştii?

Chiar dacă-n ochii lumii sunt om mare,

Te-ascunzi în mine, suflet de copil!

Tu eşti aripa care mă înalţă

Către tărâmul nevăzut, subtil!

Tu mă îmbraci în rochie de prinţesă

Şi m-ameţeşti prin pagini de poveşti,

Iar visele frumoase, adunate,

Doar tu, copilărie, le-mplineşti!

...întrebările unui copil mare care îl aşteaptă pe Moşul ...

...cu mirare.... cu candoare....şi cu inocenţă....

Bucuresti : 06.12.2010

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu