duminică, 5 august 2012

Eterna Iubire de moarte ne-nvinsă



E ziua când vii către Templu smerit,
ştiind că la capăt Te-aşteaptă o cruce.
În cale norodul îţi iese cu flori
şi încă nu ştie că-n moarte Te duce.
Măgarul Te poartă în spate sfios,
Picioarele-ţi sfinte prin colb se îngână.
Te vor ca un rege, dar vii ca sărman,
Tu, Fiul Ceresc, într-o lume păgână.

Cetatea-i gătită ca–n mari sărbători,
în cântec şi dans îşi rostesc azi cuvântul,
Dar ştii că-n curând, sub cunună de spini,
în mijlocul lor ţi-o închide mormântul.
Ei cred că eşti Om, dar eşti Sfânt Dumnezeu
Ce-aduce în mijlocul beznei Lumina,
Eşti leac pentru sufletul lor pustiit,
Precum va fi rănilor Tale verbina.

şi eu sunt cetate frumoasă zâmbind
Când văd paşii Tăi că se-ndreaptă spre mine.
Cu flori vin şi eu, şi cu lauri, ca ei,
Dar toate-mi vor fi, în curând, asasine.
Cu pietre mă văd aruncând şi blamând,
Iar biciul din mâna mea crunt Te loveşte.
În mâinile Tale şi eu cuie bat.
şi nu-s printre-aceia ce moartea-ţi jeleşte.

Apoi stau de strajă la Sfântul Mormânt,
Trei zile păzind ignoranţa ce-mi este
şi hrană, şi apă, şi pernă sub cap,
şi haină pe trup, şi a vieţii poveste.
şi nu ştiu când Moartea mă-nvinge târziu,
şi cad în abis, unde-i frig şi-ntuneric.
şi-o lume întreagă-i căzută şi ea.
şi ţipă acum disperată, isteric.

Dar Tu eşti Aici şi Acum, lângă noi!
şi-n braţele Tale ne este salvarea!
Eşti Sfânta Scânteie din fiece trup,
Eşti inima care şopteşte chemarea!
şi-n mine Te simt pâlpâind la-nceput
şi-apoi Te transformi în văpaie aprinsă.
Eşti Viaţa întoarsă în trup, fremătând!
Eterna Iubire de moarte ne-nvinsă!

Bucuresti : 17.04.2011

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)