Tu, Zeul Pădurii

Tu, Zeul Pădurii, te rog, dimineaţa,

Îmbracă-mă-n straie de frunze şi flori,

În rochie albă cu verzi crinoline

şi-n raze de soare pe la cingători.

În miezul de zi, pălărie de floare

Pe păr ondulat să-mi aşezi delicat,

Iar seara, pe umerii goi de fecioară,

Un şal de-ntuneric cu stele brodat.

Tu, Zeul Pădurii, te rog, din izvorul

Ce curge în sufletul tău ne’ncetat

Dă-mi dorul să-l beau doar cu mâinile tale,

Căuş de iubire, ulcior fermecat.

şi cântă-mi din strunele viselor tale

Un cântec duios, doar de tine ştiut

şi poartă-mă-n braţe pe drumul pădurii

Pe care doar paşii tăi mari l-au bătut.

Tu, Zeul Pădurii, te rog, lasă vântul

Să-mi mângâie pleoapele-nchise în vis,

Să-i simt adierea în trupul de fată, 

Să simt că nimic nu-mi mai e interzis.

Desculţă prin iarbă mă vreau lângă tine,

Zâmbind ca un lujer de crin înflorit,

O aură albă să-ţi fiu, de iubire!

Zeiţa regatului tău înverzit!

Bucuresti : 14.04.2011

***