duminică, 5 august 2012

De ce oare?



De ce oare nu pot să mai cred
Tot ce-mi spui cum credeam altădat’?
De ce oare cuvintele-mi par
Măşti sub care, de fapt, m-ai uitat?
De ce simt că departe-ai plecat,
Că în jurul meu iar e pustiu,
Că nimic din ce-a fost nu mai e,
, oricum, e deja prea târziu?

De ce oare mai cântă viori?
Dansul nostru frumos nu-i sfârşit?
De ce încă-mi mai spui “te iubesc”?
Să mai cred într-un zbor infinit?
Câte vise frumoase-am avut!
Le-am văzut împlinite cândva!
Acum ştiu că nicicând nu vor fi,
Le-am pierdut în trecut, undeva...

De ce oare azi simt c-am ajuns
La finalul poveştii cu noi
Şi-n coperţi prăfuite de timp
Încuia-vom dureri amândoi?
De ce oare din tot ce-am trăit,
Din iubirea ce-atât ne-a legat,
Au rămas doar tăceri şi-aşteptări
Pe un drum neştiut, necălcat?

Bucuresti : 02.07.2012

***


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)