De ce oare nu pot să
mai cred
Tot ce-mi spui cum credeam altădat’?
De ce oare cuvintele-mi par
Măşti sub care, de fapt,
m-ai uitat?
De ce simt că
departe-ai plecat,
Că în jurul meu iar e pustiu,
Că nimic din ce-a fost nu
mai e,
Că, oricum, e deja prea târziu?
De ce oare mai cântă viori?
Dansul nostru frumos nu-i sfârşit?
De ce încă-mi mai spui “te iubesc”?
Să mai cred într-un zbor infinit?
Câte vise frumoase-am
avut!
Le-am văzut împlinite cândva!
Acum ştiu că nicicând nu vor fi,
Le-am pierdut în
trecut, undeva...
De ce oare azi simt c-am ajuns
La finalul poveştii
cu noi
Şi-n coperţi prăfuite de timp
Încuia-vom dureri amândoi?
De ce oare din tot ce-am trăit,
Din iubirea ce-atât
ne-a legat,
Au rămas doar tăceri şi-aşteptări
Pe un drum neştiut,
necălcat?
Bucuresti : 02.07.2012
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)