De ce oare nu pot să
mai cred
Tot ce-mi spui cum credeam altădat’?
De ce oare cuvintele-mi par
Măşti sub care, de fapt,
m-ai uitat?
De ce simt că
departe-ai plecat,
Că în jurul meu iar e pustiu,
Că nimic din ce-a fost nu
mai e,
Că, oricum, e deja prea târziu?
De ce oare mai cântă viori?
Dansul nostru frumos nu-i sfârşit?
De ce încă-mi mai spui “te iubesc”?
Să mai cred într-un zbor infinit?
Câte vise frumoase-am
avut!
Le-am văzut împlinite cândva!
Acum ştiu că nicicând nu vor fi,
Le-am pierdut în
trecut, undeva...
De ce oare azi simt c-am ajuns
La finalul poveştii
cu noi
Şi-n coperţi prăfuite de timp
Încuia-vom dureri amândoi?
De ce oare din tot ce-am trăit,
Din iubirea ce-atât
ne-a legat,
Au rămas doar tăceri şi-aşteptări
Pe un drum neştiut,
necălcat?
Bucuresti : 02.07.2012
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)