Aripile mele

Am aripi albe, mari, pe braţe albe,

De Dumnezeu,  din umeri goi, sculptate

şi-n noaptea asta voi zbura spre ceruri,

Spre-naltele tărâmuri înstelate!

Voi fi precum un înger de lumină,

înveşmântat în vise de femeie,

Cu flori de crin pe frunte,în cunună,

şi-un dor fierbinte de Calea Lactee.

Mă voi desprinde de-ale lumii valuri

şi de-ale ei pământuri îngheţate,

De rădăcini mult prea adânc ascunse,

De lanţuri grele mult prea acceptate.

Spre siderale zări îmi voi deschide

Frumoase aripi, sufletului date,

Când trupul de femeie-mi va rămâne

Uitat, în somn, pe patul din cetate.

Plutind în zbor, zâmbind, eliberată,

Voi rătăci pe-a viselor poveste,

Voi fi Nimic şi Totul într-o clipă,

Voi şti că Sunt în Tot Ceea Ce Este.

Mă voi descoperi, printre planete,

Copil frumos, plângând în aşteptare,

Nemângâiat, uita tîn întuneric

şi speriat de-a sa însingurare.

Mă voi lua în braţele-mi de înger,

Redevenind fetiţa care-aşteaptă

Să vin la ea, femeie împlinită,

Să-mi fiu oglindă vie, înţeleaptă.

şi să mă iert că am lăsat copilul

însingurat, departe, printre stele,

Să îl iubesc cum nimeni n-a făcut-o,

Lui dăruindu-i aripile mele!

Bucuresti : 20.11.2011

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu