duminică, 5 august 2012

Aripile mele



Am aripi albe, mari, pe braţe albe,
De Dumnezeu,  din umeri goi, sculptate
şi-n noaptea asta voi zbura spre ceruri,
Spre-naltele tărâmuri înstelate!
Voi fi precum un înger de lumină,
înveşmântat în vise de femeie,
Cu flori de crin pe frunte,în cunună,
şi-un dor fierbinte de Calea Lactee.

Mă voi desprinde de-ale lumii valuri
şi de-ale ei pământuri îngheţate,
De rădăcini mult prea adânc ascunse,
De lanţuri grele mult prea acceptate.
Spre siderale zări îmi voi deschide
Frumoase aripi, sufletului date,
Când trupul de femeie-mi va rămâne
Uitat, în somn, pe patul din cetate.

Plutind în zbor, zâmbind, eliberată,
Voi rătăci pe-a viselor poveste,
Voi fi Nimic şi Totul într-o clipă,
Voi şti că Sunt în Tot Ceea Ce Este.
Mă voi descoperi, printre planete,
Copil frumos, plângând în aşteptare,
Nemângâiat, uita tîn întuneric
şi speriat de-a sa însingurare.

Mă voi lua în braţele-mi de înger,
Redevenind fetiţa care-aşteaptă
Să vin la ea, femeie împlinită,
Să-mi fiu oglindă vie, înţeleaptă.
şi să mă iert că am lăsat copilul
însingurat, departe, printre stele,
Să îl iubesc cum nimeni n-a făcut-o,
Lui dăruindu-i aripile mele!

Bucuresti : 20.11.2011

***

2 comentarii:

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)