Dezbracă-mă

Dezbracă-mă de gândurile toate, iubitul meu,

şi-apoi să mă priveşti.

Să vezi cum sunt când, goală de-nţelesuri,

Când, fără să-mi închipui tot ce eşti,

Cu ochii te vei căuta în mine.

Sunt o oglindă vie pentru tine,

Sunt sufletul ce-n taină îl iubeşti.

Dezbracă-mă de vorbele rostite, iubitul meu,

şi-apoi să mă asculţi.

S-auzi cum inima din mine-nfiorată,

în ritm de dor şi dragoste curată,

îţi va cânta aceeaşi simfonie

Ce inima din tine înc-o ştie.

Dă-mi jos cuvintele în care-s îmbrăcată!

şi ai să vezi că sunt asemeni ţie!

Dezbracă-mă de visele frumoase, dragul meu,

şi-ai să mă pierzi!

Căci n-am să mai fiu eu!

Nu voi mai fi femeia, templul sacru

în care dragostea e foc în lumânări.

Nu voi mai fi frumoasa ta iubită.

Nu voi mai fi răspuns la întrebări.

De visele iubirii tale dezgolită

îţi voi rămâne-o umbră pe cărări.

Bucuresti : 22.10.2011

***