Oare e de-ajuns?

Eu te iubesc! Dar, oare, e de-ajuns? Prea mare-i depărtarea între noi,

Prea greu de-nvins oglinzile ce plâng, ascunse-adânc, la fel în amândoi,

Prea multe gări aşteaptă un popas şi mult prea multe trenuri ne-amăgesc,

Prea mult mister sub cerul dintre noi, prea multe ploi în inimi ne zidesc.

Eu te iubesc! Dar tu? Mă mai iubeşti? Te simţi de dor de mine devorat?

Te mai trezeşti cu mine-n gând în zori? Şi-n vis mai eşti de mine mângâiat?

Nu ştiu de ce pustiu îmi pare azi pământul tot, iar sufletul mi-e greu,

Alături te-aş fi vrut să-mi fii acum, dar... prea departe eşti, iubitul meu.

Eu te iubesc! Dar, oare, e de-ajuns? Îmbrăţişarea ta e doar un vis...

Privesc pe geam spre porumbei perechi... iar visul ăsta mi-este interzis...

Mă înfioară-al teilor parfum şi, lăcrimând, în taină îţi şoptesc:

Chiar dacă ştiu că doare nesfârşit am să te-aştept mereu, căci te iubesc!

Bucuresti : 26.05.2012

***