În umbra regretelor târzii

Atât de trişti ţi-s ochii ce astăzi mă privesc

Şi-atât de plâns cuvântul în lacrimi înecat!

Ce rătăciri te cheamă, cu ce te amăgesc?

În ce trecute clipe din nou te-ai cufundat?

Trecutele războaie îţi cer din nou tribut?

Victorii neatinse, înfrângeri fără rost,

Iubiri neîmplinite ce încă n-au tăcut

Te cheamă-n amintire să fii ce nu le-ai fost?

Potecile pe care să calci n-ai mai ajuns

Te ispitesc prin toate câte-ai fi vrut să ştii?

Pierdutele speranţe te-ntreabă pe ascuns

De ce n-ai fost acela care-ai fi vrut să fii?

Te laşi rănit de dorul prin viaţă risipit

Ce astăzi se întoarce de lacrimă supus?

De spulberate vise te simţi acum robit

Şi-n lanţuri de  tristeţe ţi-e sufletul răpus?

Nisipul din clepsidră-napoi nu va urca!

Iar cele netrăite atunci... cum să le ştii?

Întoarce-te-n prezentul ce mâine va durea

De-l laşi să treacă-n umbra regretelor târzii!

Prea multe ne’mplinite? Nimic întâmplător!

Ai plâns destul, iubire, te-opreşte din oftat.

Privind mereu în urmă vei fi doar un actor

Al zilelor pierdute, în ele-abandonat.

Trecutul tău mă-nvinge, cu el nu pot lupta,

Doar tu deţii puterea de-a reveni-n prezent!

Eu sunt acum în Clipă şi te aştept în ea

Iubindu-te-n tăcere pe tine... cel absent...

Bucuresti: 07.05.2010

***