Din nou la şcoală sună
clopoţelul.
Chemarea lui m-apropie sfioasă.
Printre copiii agitaţi şi
veseli
Alunec pe culoare către clasă.
Lângă fereastră, -n ultima
băncuţă,
M-aşez uşor şi nimeni nu mă
ştie.
Doar un parfum de primăvară
albă
Din flori de crini în jurul meu
adie.
Ne aşteptăm profesorul să vină,
Iar când apare liniştea se
lasă.
Din paşii săi respect şi-nţelepciune
Vibrează-n încăperea luminoasă.
Începe blând din catalog să-şi
cheme
Suflet cu suflet înapoi din
vise.
Cu glasul său îi mângâie pe
creştet
Şi încălzeşte inimi nedeschise.
Cuvântul lui e cântec, iar pe
tablă,
Cu mâna lui, secrete
descifrează,
Pe aripi de poveste ne ridică
Şi-n vechi legende ne
abandonează.
Acolo, taina lumii neştiută
Ne-o desluşeşte-n gând şi în
simţire,
Iar la-ntrebări ce încă-s
nerostite
Ne-nvăluie răspunsuri în
neştire.
Pe fruntea lui pun gândurile
mele –
O caldă mângâiere peste riduri
Şi-alung uşor tristeţea care,
parcă,
O simt în jurul lui ca ‘nalte
ziduri.
Tresare-o clipă şi-n prezent
se-ntoarce
Dintr-un trecut ce încă-l mai
doreşte
Şi-apoi uimit, la geam, ca o părere,
În albele petale mă zăreşte.
Emoţia pe loc îl copleşeşte
Şi face-un pas ‘nainte către
mine.
Privirea lui mă caută prin
gânduri
Cu chipuri fără nume, feminine.
Mă caută prin anii săi din
viaţă
Şi-apoi printre destine
rătăceşte...
Spre Începuturi iute
se-ndreaptă,
Deschide Cartea şi apoi
citeşte...
Stă scris în ea, din ancestrale
vremuri,
Că i-am promis să fiu a lui
iubită,
Iar inima din el mă
recunoaşte...
Iubirea lui e-mine
înflorită.
Prin sufletele noastre, iar pereche,
Ne regăsim acum, aici, în
clasă.
Răscruce de cărări ne este
şcoala:
El e profesor, eu - fată
frumoasă.
Cu ochii lui adânci mă
înconjoară
Şi-o lacrimă din gene mă
priveşte.
Iar inima din pieptul său
puternic
Deodată numai mie îmi vorbeşte.
Ascult atentă şoapte de iubire
Şi se-nfioară trupul meu de
floare
Când mâna lui de mijloc mă
cuprinde...
Şi ameţesc în caldă-mbrăţişare.
În jurul nostru timpul se
opreşte,
Iar visele ne-nalţă către
stele.
Redevenim lumini nemuritoare
Şi strălucim în noapte ca şi
ele.
A dispărut pământul, lumea,
şcoala...
Iar universul infinit ne
cheamă...
În dragoste eternă ne
întoarcem,
În paşi de dans, acasă... fără
teamă...
Bucuresti :
11.05.2010
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)