Regăsirea

Din nou la şcoală sună clopoţelul.

Chemarea lui m-apropie sfioasă.

Printre copiii agitaţi şi veseli

Alunec pe culoare către clasă.

Lângă fereastră, -n ultima băncuţă,

M-aşez uşor şi nimeni nu mă ştie.

Doar un parfum de primăvară albă

Din flori de crini în jurul meu adie.

Ne aşteptăm profesorul să vină,

Iar când apare liniştea se lasă.

Din paşii săi  respect şi-nţelepciune

Vibrează-n încăperea luminoasă.

Începe blând din catalog să-şi cheme

Suflet cu suflet înapoi din vise.

Cu glasul său îi mângâie pe creştet

Şi încălzeşte inimi nedeschise.

Cuvântul lui e cântec, iar pe tablă,

Cu mâna lui, secrete descifrează,

Pe aripi de poveste ne ridică

Şi-n vechi legende ne abandonează.

Acolo,  taina lumii neştiută

Ne-o desluşeşte-n gând şi în simţire,

Iar la-ntrebări ce încă-s nerostite

Ne-nvăluie răspunsuri în neştire.

Pe fruntea lui pun gândurile mele –

O caldă mângâiere peste riduri

Şi-alung uşor tristeţea care, parcă,

O simt în jurul lui ca ‘nalte ziduri.

Tresare-o clipă şi-n prezent se-ntoarce

Dintr-un trecut ce încă-l mai doreşte

Şi-apoi uimit, la geam,  ca o părere,

În albele petale mă zăreşte.

Emoţia pe loc îl copleşeşte

Şi face-un pas ‘nainte către mine.

Privirea lui mă caută prin gânduri

Cu chipuri fără nume, feminine.

Mă caută prin anii săi din viaţă

Şi-apoi printre destine rătăceşte...

Spre Începuturi iute se-ndreaptă,

Deschide Cartea şi apoi citeşte...

Stă scris în ea, din ancestrale vremuri,

Că i-am promis să fiu a lui iubită,

Iar inima din el mă recunoaşte...

Iubirea lui e-mine înflorită.

Prin sufletele noastre, iar pereche,

Ne regăsim acum, aici, în clasă.

Răscruce de cărări ne este şcoala:

El e profesor, eu - fată frumoasă.

Cu ochii lui adânci mă înconjoară

Şi-o lacrimă din gene mă priveşte.

Iar inima din pieptul său puternic

Deodată numai mie îmi vorbeşte.

Ascult atentă şoapte de iubire

Şi se-nfioară trupul meu de floare

Când mâna lui de mijloc mă cuprinde...

Şi ameţesc în caldă-mbrăţişare.

În jurul nostru timpul se opreşte,

Iar visele ne-nalţă către stele.

Redevenim lumini nemuritoare

Şi strălucim în noapte ca şi ele.

A dispărut pământul, lumea, şcoala...

Iar universul infinit ne cheamă...

În dragoste eternă ne întoarcem,

În paşi de dans, acasă... fără teamă...

Bucuresti : 11.05.2010

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu