sâmbătă, 4 august 2012

Regăsirea



Din nou la şcoală sună clopoţelul.
Chemarea lui m-apropie sfioasă.
Printre copiii agitaţi şi veseli
Alunec pe culoare către clasă.
Lângă fereastră, -n ultima băncuţă,
M-aşez uşor şi nimeni nu mă ştie.
Doar un parfum de primăvară albă
Din flori de crini în jurul meu adie.

Ne aşteptăm profesorul să vină,
Iar când apare liniştea se lasă.
Din paşii săi  respect şi-nţelepciune
Vibrează-n încăperea luminoasă.
Începe blând din catalog să-şi cheme
Suflet cu suflet înapoi din vise.
Cu glasul său îi mângâie pe creştet
Şi încălzeşte inimi nedeschise.

Cuvântul lui e cântec, iar pe tablă,
Cu mâna lui, secrete descifrează,
Pe aripi de poveste ne ridică
Şi-n vechi legende ne abandonează.
Acolo,  taina lumii neştiută
Ne-o desluşeşte-n gând şi în simţire,
Iar la-ntrebări ce încă-s nerostite
Ne-nvăluie răspunsuri în neştire.

Pe fruntea lui pun gândurile mele –
O caldă mângâiere peste riduri
Şi-alung uşor tristeţea care, parcă,
O simt în jurul lui ca ‘nalte ziduri.
Tresare-o clipă şi-n prezent se-ntoarce
Dintr-un trecut ce încă-l mai doreşte
Şi-apoi uimit, la geam,  ca o părere,
În albele petale mă zăreşte.

Emoţia pe loc îl copleşeşte
Şi face-un pas ‘nainte către mine.
Privirea lui mă caută prin gânduri
Cu chipuri fără nume, feminine.
Mă caută prin anii săi din viaţă
Şi-apoi printre destine rătăceşte...
Spre Începuturi iute se-ndreaptă,
Deschide Cartea şi apoi citeşte...

Stă scris în ea, din ancestrale vremuri,
Că i-am promis să fiu a lui iubită,
Iar inima din el mă recunoaşte...
Iubirea lui e-mine înflorită.
Prin sufletele noastre, iar pereche,
Ne regăsim acum, aici, în clasă.
Răscruce de cărări ne este şcoala:
El e profesor, eu - fată frumoasă.

Cu ochii lui adânci mă înconjoară
Şi-o lacrimă din gene mă priveşte.
Iar inima din pieptul său puternic
Deodată numai mie îmi vorbeşte.
Ascult atentă şoapte de iubire
Şi se-nfioară trupul meu de floare
Când mâna lui de mijloc mă cuprinde...
Şi ameţesc în caldă-mbrăţişare.

În jurul nostru timpul se opreşte,
Iar visele ne-nalţă către stele.
Redevenim lumini nemuritoare
Şi strălucim în noapte ca şi ele.
A dispărut pământul, lumea, şcoala...
Iar universul infinit ne cheamă...
În dragoste eternă ne întoarcem,
În paşi de dans, acasă... fără teamă...

Bucuresti : 11.05.2010

***



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)