Sunt un izvor cu apă fermecată

O binecuvântată apă vie

Se scurge lin în nesfârşit izvor.

În trupul meu îşi are începutul

Şi, nesecat, porneşte călător.

Atinge-n cale pietre ascuţite

Şi rădăcini de brazi bătuţi de vânt

Şi-n mângâiere dulce, cristalină,

Ca o lumină iese din pământ.

Un gângurit de candidă fetiţă

E clipocitul apei prin păduri

Şi râde-ades în joaca ei sprinţară

Când ostoieşte însetate guri.

Şi-n albie frumoasă, graţioasă,

Se mlădiază ale ei comori,

Strălucitoare-n soarele amiezei,

Ca o oglindă vie printre flori.

Apoi, pe înnoptat, sub clar de lună,

Adâncul ei se tulbură uşor,

Sub draperii de stele se-nfioară

Când curge tainic în al tău ulcior.

Tăcerea ei devine cântec dulce

Şi se preface-n dor nestăpânit,

Izvorul meu cu apă fermecată

Abia în trupul tău s-a liniştit...

Bucuresti : 03.12.2010

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu