Licoare de iubire

De dorul tău aş plânge, iar ochii, în suspine,

Mi-ar risipi albastre tăceri pe înserat.

Din lacrimile toate aş strânge pentru tine

Licoare de iubire, din trup înrourat.

Al dragostei descântec ţi-ar mângâia privirea,

Tristeţea ta, iubite, pe veci ţi-ar vindeca,

Parfumul meu de floare şi-ar împlini menirea

De  l-ai primi pe gene şi-apoi pe gura ta.

De vrei să-mi guşti nectarul în suflet mi-e izvorul

Şi-n depărtarea noastră îmi pare nesecat.

Las dragostea din mine să-ţi umple iar ulciorul,

Să nu mai fii vreodată flămând şi însetat.

Bucuresti: 06.05.2010

***