Am vrut să mă avânt în zbor de rândunică,
Să fiu săgeată vie, să mă ridic spre cer,
Să uit că sunt o floare plângând într-o grădină,
De
iarnă-nconjurată, în viscol şi în ger.
Am vrut să îmi deschid aripi de porumbiţă
Şi-n albele-mi penaje să urc spre răsărit,
Să uit că sunt furnica de muşuroi legată,
Iar legile nescrise să uit că le-am trăit.
M-am smuls din rădăcină şi-am risipit ţărâna
Ce-mi amintea de paşii ascunşi într-un suspin.
Acum mă–nalţ spre stele în zbor de buburuză!
C-un zâmbet larg în aripi! Cu sufletul senin!
Bucuresti :
26.10.2010
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)