Drumul către stele

Privesc pe geam prin falduri de perdele,

Iar înserările îmi cer tribut.

Plătesc cu lacrimi drumul către stele

Unde m-aştepţi nerăbdător... tăcut...

Afară plouă mult, ca-n al meu suflet,

Iar timpul din clepsidră curge lent

Şi mi-este frig... şi nu mai văd cărarea...

Iar pasul meu devine neatent.

Mă sperie-ntunericul acesta

Prin care-ncerc la tine să ajung.

Mi-auzi, iubite, dorul ce te cheamă

Ascuns într-un suspin adânc, prelung?

Mă vezi cum rătăcesc prin galaxie

Ca frunza risipită de furtuni?

Mă simţi cum te iubesc cu disperare?

În palma ta aştept să mă aduni!

Să simt căldura inimii din tine,

Să simt iubirea care m-a vrăjit,

Să uit de rădăcinile pierdute

Şi de furtunile ce m-au lovit,

Să uit de lacrimile dintre gene

Şi-n ochii mei albaştri să cobori,

La pieptul tău, frumoasă floare albă,

Să mă trezescă soarele în zori.

Bucuresti : 02.12.2010

***