Privesc
pe geam prin falduri de perdele,
Iar înserările îmi cer tribut.
Plătesc cu lacrimi drumul către
stele
Unde
m-aştepţi nerăbdător... tăcut...
Afară plouă
mult, ca-n al meu suflet,
Iar
timpul din clepsidră
curge lent
Şi mi-este frig... şi nu mai văd cărarea...
Iar
pasul meu devine neatent.
Mă sperie-ntunericul acesta
Prin
care-ncerc la tine să
ajung.
Mi-auzi,
iubite, dorul ce te cheamă
Ascuns
într-un suspin adânc, prelung?
Mă vezi cum rătăcesc prin galaxie
Ca
frunza risipită de furtuni?
Mă simţi cum te iubesc cu
disperare?
În palma ta aştept
să mă aduni!
Să simt căldura
inimii din tine,
Să simt iubirea care m-a vrăjit,
Să uit de rădăcinile pierdute
Şi de furtunile ce
m-au lovit,
Să uit de lacrimile dintre gene
Şi-n ochii mei albaştri să cobori,
La
pieptul tău, frumoasă floare albă,
Să mă trezescă soarele în
zori.
Bucuresti :
02.12.2010
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)