(29, 30) Litigiul, Clientul si Porumbeii lui Hichcock, din Sinaia

 

Tocmai am terminat (in ultimele patru-cinci zile) doua carti scrise de acelasi autor, John Grisham, dintre cele primite saptamana trecuta de la Mos Craciun.

Este vorba de "Litigiul" (cea de-a 29-a carte in inventarul meu de citit, sezonul toamna-iarna 2021-2022, initiat recent, pe 18 septembrie) si "Clientul" (care ocupa pozitia 30 in acest inventar).

De fapt, acum vreau mai ales sa subliniez numele autorului si mai putin titlurile cartilor. Scrie superb acest autor! Fix cum imi place mie! Si profund, si cu umor, si cu actiune, si inteligent. In mod sigur ma veti mai auzi vorbind despre el si despre alte titluri de-ale lui! 

Am citit pe Wikipedia despre John Grisham si spune acolo ca el a fost un politician guvernamental al Statelor Unite si un important avocat, care intre timp a iesit la pensie, si care scrie carti de vreo 20 de ani (cam cate doua romane pe an), majoritatea inspirate din cariera lui de avocat, cu subiecte elaborate din cazuistica lui si a colegilor, in directa legatura cu multe increngaturi din lumea politica,  si cu toate tenebrele implicate de aceasta. 

Mi-a placut maxim, mai ales ca nu intra in informatii greu de asimilat pentru nestiutori ai domeniului avocatesc-judecatoresc-politist, ci urmareste firul actiunii din perspectiva unui spectator de film, care isi doreste sa stie cum evolueaza povestea, oferind doar cateva din dedesubturile meseriei de aparator al legii (al reclamantului sau al acuzarii, dupa caz). 

In mod sigur au fost facute si filme dupa cartile sale, n-am cautat inca, dar parca mi s-au parut oarecum cunoscute subiectele celor doua carti, probabil tocmai din filmele pe care se poate sa le fi vazut deja (am vazut atat de multe filme in ultimii 6 ani incat mi-e imposibil sa mi le mai amintesc pe toate).

Deci, retineti numele acesta - John Grisham!

Mai jos sunt, mai intai, cateva poze cu copertile interioare ale cartii "Litigiul" (are o coperta cartonata, embosata, dar si cu coperta de protectie identica, detasabila, din categoria premium - cred ca intelegeti la ce ma refer), si cateva pasaje.

In continuare voi pune si cateva poze cu citate din "Clientul".

Fara nici o legatura cu cartile de mai sus, ci doar din considerente cronologice si de variatie, adaug aici, in plus, cateva poze si cateva filmulete cu un stol urias, impresionant (si chiar aproape periculos) de porumbei din piata centrala din Sinaia.

Ástazi am dat o fuga pana acolo, cu treaba. Am luat trenul de ora 9 si ceva, si, dupa un drum de 20 de minute, extraordinar de confortabil, la caldurica si stand relaxati in fotolii, fara incordarea si concentrarea de la volan a lui Adrian, fara sa stam pe DN1 in coada de masini, si fara a depinde de trafic, am ajuns in Sinaia.

A fost o zi frumoasa, insorita, dar un pic cam friguroasa, tocmai azi fiind ziua in care a avut loc o schimbare meteorologica notabila in calendar, conform previziunilor, respectiv, de azi vom avea nopti mai friguroase, se pare chiar pana la -12 grade. Deja din cursul diminetii s-a simtit schimbarea, in Predeal trezindu-ne intr-un decor de poveste, totul in jur fiind alb, acoperit cu o chiciura deasa, compacta si inghetata, dar si cu o ceata laptoasa peste varfurile muntilor. N-am mai facut poze, ca mi-ar fi inghetat mainile pe telefon. 

In Sinaia, cand am ajuns, fiind amplasata la o altitudine mai joasa, chiuciura nu mai era prezenta, sau se topise deja in stralucirea soarelui.

Sinaia era frumos decorata de sarbatori, cu multe ghirlande, cu beculete, cu vitrine multicolore si luminate, cu aranjamente statuare reprezentand nasterea Domnului la intrarea principala in parcul central, cu braduti impodobiti, oameni de zapada si sanii ale lui Mos Craciun. N-am facut nici acolo fotografii, caci, dupa ce ne-am terminat treaba, am fost prea concentrati asupra altor preocupari delicioase, pe alocuri calde sau chiar fierbinti, dar foarte apetisante, carora le-am dedicat intreaga noastra atentie. Asadar, fara poze. 

Doar in piata centrala, cat l-am asteptat eu pe Adrian sa revina de unde fusese plecat cateva minute, am surprins cateva cadre si cateva filmulete cu stolul acela urias de porumbei, care isi face veacul acolo. Am avut norocul sa nimerim fix la ora mesei lor. 

Mai exact, tocmai atunci, un domn in varsta venise pregatit cu o punga de seminte, pe care a rasturnat-o in mai multe puncte ale pietei, chiar in fata mea, moment in care porumbeii s-au napustit pur si simplu unii peste altii, calcandu-se in picioare, zbatandu-se din aripi, rasturnandu-se unii peste altii si lovindu-si aripile intr-o frenezie de nedescris.

Orice miscare un pic mai brusca a vreunui pieton facea ca stolul sa se ridice brusc si speriat in aer, falfaind din aripi cu o zbatere incredibila, imprastiindu-se spre stresinile acoperisurilor din jur, de unde, tot in stol compact, ca un val-vartej negru si puternic de ocean, se napustea inapoi peste trotuar, asternandu-se ca un covor de aripi zbuciumate si continuand ciugulitul frenetic de pe jos, viermuindu-se haotic deasupra locului unde fusesera rasturnate semintele, precum ciorile lui Hitchcock deasupra unei victime furibunde, pe care o exterminau sub privirile noastre, ale tuturor celor care stateam pe margine, urmarind jocul acela de dute-vino si sus-jos al stolului intreg.

Au zburat porumbeii aia si au revenit la masa de cateva ori la rand, in stol aproape infricosator, cat am stat eu acolo, facand un spectacol impresionant. 

Si, ca o  surprinza suplimentara, am avut si un porumbel atipic, un fel de Pescarus Jonathan Livingston. In timp ce toti ceilalti erau preocupati de mancare, si se inghesuiau unii peste ceilalti sa apuce cat mai multe seminte si sa-si umple gusile, ei bine, Porumbelul acela, ce parea o sosie a lui Jonathan, a fost mult mai preocupat sa socializeze cu mine. 

El a zburat si s-a asezat fix pe banca pe care stateam eu, la o jumatate de metru de mine, asteptand sa incep eu conversatia. Ceea ce am si facut. I-am intins o mana, sa-l salut potiticos, iar el mi-a raspuns la fel de politicos, privindu-ma curios cand cu un ochi, cand cu celalalt, intorcand capul protocolar si sobru, cand pe o parte, cand pe alta.

Nu s-a speriat si n-a plecat nici cand stolul s-a ridicat in zbor febril din cauza unei miscari bruste a unui pieton.

In cele din urma a revenit Adrian si am plecat impreuna, lasandu-l pe Porumbelul Jonathan Livingston sa socializeze si cu alte persoane. 

 

"Știi care e problema cu lumea asta? Toți vor o soluție magică la problemele lor, dar niciunul nu crede în magie"- Lewis Carroll, Conscious Reminder Beyond

14.11.2021