Bubulina inspecteaza calitatea zapezii

Ieri, pe la ora pranzului, ora la care Ema are de obicei program  de inspectie a domeniilor sale montane, abia incepuse sa fulguiasca usor, fin, ca o faina de zapada. 

In mod exceptional, ieri am iesit eu cu ea in inspectie. Alfel, de obicei, iese cu Adrian. Au ei doi o rutina zilnica in acest sens, un traseu anume, o strategie de evitare a celorlalti caini care mai inspecteaza statiunea, ca si ea, precum si de evitare a ursului, atunci cand si mai vine si el sa inspecteze restaurantele dedicate lui, respectiv, unele pubele. 

Asadar, pentru ca eu am iesit ieri cu ea, am putut face si cateva poze cu Principessa in timpul programului ei special de verificare a traseului. Cum eu nu prea stiu care este exact traseul pe care merge de obicei cu Adrian, am incercat sa merg pe unde am vrut si am stiut eu. Dar n-a fost dupa mine. N-a mers. Domnisoara noastra stia exact pe unde trebuie sa mearga si, daca incercam sa o iau intr-o alta directie decat cea obisnuita, se oprea in loc si ma privea atat de contrariata, incat as fi zis ca mai are un pic si ma penalizeaza la salariu pentru neexecutarea in bune conditii a atributiilor de serviciu. 

In finee, am fost nevoita sa ma las condusa de ea, nu ea de mine, caci, nah, ea stie mai bine pe unde are de inspectat. Asa ca m-am luat dupa ea, ascultatoare, de teama sa nu ma concedieze. 

Inspectia s-a incheiat cu un vot pozitiv din partea ei, cu atat mai mult cu cat ninsoarea abia incepuse, din fericire. Caci ei nu-i prea place zapada, pe motiv ca i se aduna in zulufi, si face niste calti uriasi de zapada pe labute, ca niste bulgari, pe care ii cara dupa ea pana ajunge in casa, si pun dusul cu apa calda pe ea, ca sa se topeasca.

Ei bine, aici, in acest moment al povestii, se potrivesc perfect versurile Adrianei Tirnoveanu, pe care tocmai le-am gasit pe pagina ei de FB (da, uneori mai intru pe FB ;-) ). 

Cam asa e si cu Ema noastra cand vine vorba de zapada. Dovada? Cititi ce spunea ea fix in urma cu un am, pe 8 dec.2020, aici 

• Ema, cand ninge

***

"Când încep norii să joace hora fulgilor de nea,

Când toți pomii vor să fie primii de pe strada mea

Care-mbracă fără mofturi haina din sclipiri cu argint,

Când pe geamuri flori de gheață spun povești care nu mint,

Un cățel și-o pisică ce iubesc aceeași fată,

Ce-mpart locul c-o floare și-o pernă demodată,

Stau și se tot miră întruna de căderile pufoase,

Cu boticuri și lăbuțe par tablouri curioase

Care sunt însuflețite doar de fulgii mișcători,

Iar ei miaună și latră cerând, parcă, ajutor.

Îi fac fetei semne-semne, din codițe și urechi

Să lase fulgii-n casă, de se poate, în perechi,

Să se-aștearnă și-n fotolii unde doarme alt cățel.

-Cum? Atâta frumusețe să stea doar în copăcel?

-Nu se poate și-n odaie să avem așa covor? Asta de ne e acuma-l mutam în dormitor!,

Par a spune-ncet ghidușii cu ochii-n omătul gros,

Însă fata șugubeață-i invită pe blănoși

Pe terasă, unde cerul a cam terminat o horă,

Iar acum se odihnește, privind lumea cum adoră

Să se uite la zăpadă de parcă e prima dată,

Cum e acuma pentru câine și pisica răsfățată.

Ies timizi cu a lor stăpână care pare a ști ce face,

Însă ce să vezi? Lăbuțe lasă urme încolo-ncoace;

Se tot scutură-n pernițe și simt că le-ngheață botul.

-Nu‐nțelegem! Cum se poate? Din fereastră părea totul

ca o plapumă pufoasă, un covor, cum vă spuneam!

Știi ceva? S-o lași afară! Să nu ne-nvelești cu ea!

-Stăm mai bine pe pervazul demodat și-ngust în stare

Ori ne ducem pe o pernă, să privim doar la ninsoare!

Fata le zâmbi cum știe s-o facă cel mai bine

Și le scutură blănița, mai ales blana felinei

Care a-nceput să toarcă mulțumită de ajutor.

-Auoleu, s-aduci covoru-napoi din dormitor!,

Pare a mieuna negruța care are-n priviri verde,

-Am glumit, ne place totul, doar nu ești tu cea care crede

Că un câine și-o pisică care-s rude-ndepărtate

Ar dori să lase urme de lăbuțe amestecate?!

Vom sta pe covorul moale și nu zicem ham ori miau!

-Zău, ne-am lecuit o dată, la fereastra am sa stau!

Le voi face cu lăbuța păsăretului din pomi

Și le-oi spune-ncet secretul:

-Cel mai bine-i lângă om

Care știe cum să facă să ne fie uscat și cald,

Iar eu sa va torc poveste și de cad de pe pervaz!”

Autor: Adriana Tîrnoveanu (sursa, pagina FB)

"Știi care e problema cu lumea asta? Toți vor o soluție magică la problemele lor, dar niciunul nu crede în magie"- Lewis Carroll, Conscious Reminder Beyond

Dupa ce ne-am intors acasa, a inceput ninsoarea cu adevarat. 

A nins strasnic, ca-n povesti, cu fulgi mari si desi, incat, in nici doua ore, totul era alb in jur! Si s-a depus atat de multa, incat, seara, tarziu, in jur de ora 11 si ceva, a trecut buldozerul primariei si a curatat-o de pe strazi. Nici nu mi-a venits a cred cand am vazut! Am facut poze si le-am pus in postarea anterioara, cu bradutul mov. 

Azi dimineata, cand ne-am trezit, era si mai alb peste tot! Toti brazii si toate crengile pomilor erau incarcate de nea! Am iesit repede in balcon si am facut cateva poze cu minunea aia de decor de basm, ca imi era teama ca o sa se topeasca sau o sa se scuture si nu apuc sa captez in imagini frumusetea aceea. 

Muscatele noastre sunt inca in balcon, sunt foarte rezistente la temperaturile montane, le-am aclimatizat in balcon, unde temperatura nu scade sub 8-10 grade, si sunt chiar si acum pline de flori si chiar de boboci. Le-am coborat de la geam, ca sa nu se atinga cu frunzele de sticla rece si sa inghete, iar acum stau pe o masuta, langa perete. 

Cand le-am fotografiat, am vrut sa ridic un buchet urias de inflorescente, ca sa-l surprind mai bine in cadru, l-am ridicat prea sus si l-am rupt. Asa ca acum avem pe masa din bucatarie un buchet mare de flori de muscate rosii, tocmai bine asortate cu culoarea Craciunului.

Dupa ce am facut pozele de mai jos, ne-am decis sa iesim si noi la o plimbare, sa inspectam si noi zapada asta nemaipomenita. Ceea ce am si facut. Dar despre plimbarea noastra in episodul urmator.

08.12.2021