Am încredere-n mine că ştiu să îţi fiu prin acest
labirint potecă de flori,
Că-n inima mea, prizonier devenind, vei şti ce înseamnă-ai
iubirii fiori,
Că-alături de mine n-ai să te mai temi de-a lumii osândă,
de-acuzele ei,
De crucea de care te simţi pironit, de paşii ce-ţi
sunt, uneori, mult prea grei.
Am încredere-n mine că pot să devin eternă-nflorire-mpletită-n
cununi,
Că pot să-ţi preschimb spinii în cald parfum, în tandre
atingeri şi în vii rugăciuni,
Că ştiu să îţi fiu al iubirii refren şi-n sufletul tău
să răsun în ecou,
Că pot să te-nvăţ, dragul meu, să dansezi, să-ţi fie
cărărea un veşnic tangou.
Am încredere-n mine căci ştiu cine sunt şi-n lumea
aceasta ştiu de ce-am venit,
În mii oglinzi m-am privit până-acum dorind să-nţeleg
care-i chipul iubit,
Doar în ochii tăi blânzi azi cu drag mă privesc şi îmi
văd frumuseţea de zână în ei
Iar din dragostea mea pentru tine îmi cresc aripi
albe şi mari peste umerii mei.
Bucuresti : 29.01.2013
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)