Te vreau al meu deplin!!!

Nu ştiu ce va fi mâine şi nu vreau să-mi creionez din gânduri aşteptări,

Însă aş vrea să pot din nou visa! Cu aripi albe, mari, să zbor spre zări!

Să pot din nou să fiu ca un copil ce-aleargă fără teamă printre flori,

Să pot din nou să evadez, zâmbind, din ale vieţii strâmte închisori.

Pe-o altă cale azi încep să merg şi încă nu ştiu ce-mi deschide ea,

Dar vreau să pot alături să îţi fiu şi ştiu, de vrei şi tu, că voi putea.

Fragil e podul peste care trec, dar am curaj ’nainte să păşesc,

Căci inima îmi spune ne’ncetat că mă îndrept spre omul ce-l iubesc.

E altfel drumul de cum îl credeam şi înţeleg că trebuie să-l las

Să-mi povestească despre amândoi clipă de clipă şi pas după pas,

Nu pot să văd spre ce ne îndreptăm, n-am să trimit spre ceruri rugăminţi,

Doar te iubesc şi-ncerc să pot crea vise frumoase, simple şi  cuminţi.

Dacă în pieptul tău mă simţi vibrând, întinde-mi mâna! Prinde-mi-o pe-a mea!

Şi ţine-o strâns ca să nu mă mai tem de tot ce-n cale să-ntâlnesc n-aş vrea.

Ştiu că nimic nu-i scris în veşnicii, dar, de va fi un timp pentru noi doi,

Te vreau al meu deplin!!! Cu tot ce eşti!!! Mă înţelegi? Doar tu şi eu. Doar noi.

Bucuresti : 08.01.2013

***