În visele tale mă chemi

În visele tale de noapte mă chemi, iar eu vin spre tine cu dragostea mea!

Te caut prin crengi de copaci adormiţi sub pătura albă, frumoasă, de nea,

Îţi caut sub stele căldura din trup, din aripi, din suflet, din inima ta!

Purtându-te-n gânduri, în mine te simt. Şi, parcă, alături de tine-s deja!

Secundele tac când în vis ne oprim şi ne regăsim iar îndrăgostiţi,

Ninsorile lumii se-aştern peste noi, doi albi porumbei în tăcere uniţi.

Sărutul meu cald te ridică la cer şi-n liniştea mea te înlănţui uşor,

Să simţi că de-acum eşti iubitul meu drag şi numai cu inima ta mă-nfăşor.

Mă las mângâiată de sufletul tău, în braţele tale mă pierd fără glas,

În ochii tăi blânzi mă cufund surâzând şi-mi vindec în ei orice răni mi-au rămas.

Din zborul spre tine uit tot ce-a durut şi-mi las doar iubirea pe pat, aşternut,

Doar ea îţi va spune ce mult mi-ai lipsit în timpul în care nu te-am cunoscut.

În visul acesta te simt fericit! Să nu-ţi fie teamă că zorile vin!

Tot timpul e-al nostru, iubitule drag! Din clipele lui vom clădi un destin!

Vom face din aripi de dragoste cuib cum nimeni vreodată aşa n-a avut

Şi-n el nesfârşite poveşti vom visa, trăindu-le-n noi din Etern Început!

Bucuresti : 15.01.2013

***