Învăţ să fiu Dumnezeu întrupat

Te chem să Te-arăţi înc-o dată, Te rog! Aprinde-mi lumina din sufletul meu,

Să-mi fie făclie, pe ea s-o urmez, iar drumul spre Tine să nu-mi fie greu.

Te rog să-mi vorbeşti ne’ncetat, să-mi arăţi Cuvântul Tău, Doamne, ce-n mine îl scrii,

Ajută-mi să-l simt şi în trup să-l trăiesc curat şi frumos cum numai Tu ştii.

Te rog să-mi deschizi uşa Cerului Tău, să simt că acasă-am ajuns, în sfârşit,

Să trec peste pragul ce-n drum mi L-ai pus cu albele aripi ce mi s-au ivit,

În ochii mei mari Adevărul să-l văd, să nu mai greşesc şi să nu mai accept

Iluzii în care mă pot rătăci şi paşi ce m-abat de la drumul Tău drept.

Ajută-mă să-mi amintesc ce mi-ai spus când Tu mi-ai dat haina de lut pe pământ,

Când m-ai limitat într-un joc dureros în care părea că nimic nu e sfânt.

Aveam de-nvăţat că doar eu voi sfinţi noroiul în care urma să-nfloresc,

Eu, nufăr frumos, albă floare de crin sau vis de iubire-n destin omenesc.

Fii, Doamne, în mine şi-arată-mi că eşti! Întoarce-mă-n Sufletul alb şi curat!

Opreşte-mi impulsul absurd de-a lupta cu umbrele mele în care-am intrat!

Opreşte-mi cuvântul ce nu e Cuvânt şi-nvaţă-mă când să vorbesc sau să tac!

Putere să-mi dai şi curaj să spun „Nu” când „Nu” este pasul ce vrei ca să-l fac!

Dar mai ales, Doamne, te rog să mă-mpingi pe calea pe care Tu ştii că e „Da”,

Oricâte obstacole-ar fi să înfrunt şi oricâte lacrimi în ochi aş avea!

Căci ştiu că la capăt de drum voi găsi răspunsul pe care l-am tot căutat:

Că-n mine e totul şi că eu am ales să-nvăţ cum să fiu Dumnezeu întrupat!

Bucuresti : 22.01.2013

***