Porumbelul meu alb

Porumbelul meu alb, duci cu tine, pe-aripi,

Alb parfum de iubire din mine pornit,

Mai presus de toţi norii acestui pământ,

Mai presus de rotundul oricărui zenit.

Duci spre stele un vis minunat cu noi doi,

O poveste frumoasă ce-abia a-nceput,

Porţi în inima ta Floarea albă de Crin

Ce în taină-a-nflorit de când te-a cunoscut.

Zboară, suflet iubit, te înalţă spre cer

Şi vorbeşte-I şi Lui despre noi amândoi.

Spune-I cât ne dorim împreună să fim,

Fericiţi şi feriţi de al lumii noroi.

Dă-i petale şi Lui din al Florii potir

Şi-n miresmele ei tu îmbie-L, te rog.

Spune-i că eu îţi sunt şi chemare, şi drum,

Că, în faţă-I devin, pentru tine, zălog.

Sufleţel delicat, să nu uiţi să-i mai spui

Cât de mult te iubesc! Mai presus de cuvânt!

Chiar de ştie deja toata dragostea mea,

Spune-i că-I mulţumesc c-astăzi sunt pe pământ!

Îţi voi da şi-un sărut pe aripi să i-L duci,

Dragul meu porumbel - Dumnezeu întrupat!

Şi apoi să te-ntorci în Bărbatul ce azi

Mă iubeşte cum încă aşa n-am visat.

Bucuresti : 17.01.2013

***