Porumbelul meu alb, duci cu tine, pe-aripi,
Alb parfum de iubire din mine pornit,
Mai presus de toţi norii acestui pământ,
Mai presus de rotundul oricărui zenit.
Duci spre stele un vis minunat cu noi doi,
O poveste frumoasă ce-abia a-nceput,
Porţi în inima ta Floarea albă de Crin
Ce în taină-a-nflorit de când te-a cunoscut.
Zboară, suflet iubit, te înalţă spre cer
Şi vorbeşte-I şi Lui despre noi amândoi.
Spune-I cât ne dorim împreună să fim,
Fericiţi şi feriţi de al lumii noroi.
Dă-i petale şi Lui din al Florii potir
Şi-n miresmele ei tu îmbie-L, te rog.
Spune-i că eu îţi sunt şi chemare, şi drum,
Că, în faţă-I devin, pentru tine, zălog.
Sufleţel delicat, să nu uiţi să-i mai spui
Cât de mult te iubesc! Mai presus de cuvânt!
Chiar de ştie deja toata dragostea mea,
Spune-i că-I mulţumesc c-astăzi sunt pe pământ!
Îţi voi da şi-un sărut pe aripi să i-L duci,
Dragul meu porumbel - Dumnezeu întrupat!
Şi apoi să te-ntorci în Bărbatul ce azi
Mă iubeşte cum încă aşa n-am visat.
Bucuresti : 17.01.2013
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)