Oglinzile Sufletului: Mesajul Bubulinei si al prietenilor ei, de Revelion

Pe 01 ianuarie 2019, imediat dupa Revelionul pe care l-am petrecut atunci in Bucuresti, am scris aici, pe blog, textul de mai jos, iar Bubu m-a rugat sa vi-l amintesc. ;-)

*
"Am avut grija si de Bubulina, desigur, caci, din momentul in care l-a vazut ca vine el, Revelionul, a inceput sa tremure, mititica. Intelesese brusc ca Revelionul asta trebuie urmarit de toata lumea si impuscat. Nu stim la voi cum a fost, dar la noi cam tot cartierul il urmarea si il impusca pe Revelionul asta dubios. Iar Bubulina era tare nedumerita, caci il asteptase cu atata ardoare! Iar acum avea sa-l vada ciuruit. S-a declarat cam furioasa pe oamenii cu pocnitori, artificii si alte asemenea arme de impuscat revelioane.

In cele din urma, s-a linistit langa noi, in bratele noastre. Dar foarte greu. Ne-a declarat ca este consternata de toata aceasta incrancebnare a oamenilor impotriva acestui revelion care, totusi, nu parea a fi atat de periculos, agresiv si nici vorba de eradicat cu gloante colorate, stralucitoare si pocnitoare indreptate spre cer.

Azi dimineata s-a trezit un pic turmentata. Era inca afectata de ororile ce s-au abatut asupra bietului revelion. Auzi, dom'ne, dupa ce ca vine doar o singura data pe an si - culmea! - nu sta mai mult de o fractiune de secunda, toata lumea il pandeste, il vaneaza si il impusca fara mila! Cum este posibil asa ceva? Pentru ce? Doar pentru ca aduce un nou an? Asta sa fie vina lui atat de neiertat? Este incredibil. Sa nu va mirati daca Bubulina va depune o reclamatie la Oficiul Galactic al Drepturilor Cainilor si Pisicilor din aceasta parte a Galaxiei. Nu se mai poate tolera asa ceva!

In final a concluzionat ca Revelionul 2019 trebuia sa fi venit mai demult, cumva, sau mai pe furis, poate ar fi scapat de vigilenta oamenilor si nu l-ar mai fi impuscat toti din toate partile. A vazut ea la televizor cum s-a tras in el pe toata planeta, de parca ar fi fost o Revolutie, ceva. O Revolutie cum alta n-a mai fost! Pare-se ca 2019 asta este cel care revolutioneaza tot.

De la Revelionul 2019 din Bucuresti a transmis reporterul de serviciu: Ema-Bubulina!

Hai, sa fiti fericiti si sa nu mai trageti cu artificii in Revelioane! Pe bune!" Bucuresti: 01.01.2019

Peste cateva zile, pe 04 ianuarie 2019, scriam astfel:

„Bubulina este inca revoltata in urma experientei ei din noaptea de Revelion. Ne-a spus ca nu i-au placut absolut deloc impuscaturile si ca tare i-ar mai musca ea de undeva pe toti cei care au asemenea pasiuni agresive pentru urechile ei sensibile. Chestia cu "muscatul" mai trebuie s-o exerseze putin, asa ca s-a hotarat sa ia niste cursuri intensive si sa participe la niste seminarii specializate.”

Apoi, anul urmator, pe 01 ianuarie 2020, am revenit asupra acestui subiect foarte important, iar Bubu m-a rugat acum sa vi-l amintesc si pe acesta. ;-)

"După jocul de-a artificiile de noaptea trecută (adică horror - după unii, impresionant și entuziasmant - după alții), sper că nu mai este nici un dubiu, 2020 abia a început! Cu foc de artificii. În trecut îmi plăceau focurile de artificii, erau un fel de "totul" pentru sărbători. De când am conștientizat cât de nocive sunt aceste spectacole, atât pentru oameni, dar mai ales pentru animale, nu-mi mai plac și nu le mai suport. De aceea nici nu mai vreau să le văd nici măcar în poze și nici în videoclipuri, oricât de frumoase ar părea la prima vedere. Ele au o frumusețe seducătoare, dar înșelătoare, care ascunde un spectru al pericolului, ca să mă exprim foarte voalat. Nu mai apreciez astfel de valori, nu le încurajez în nici un fel, nu mă mai bucură să le văd, ba dimpotrivă, mă revoltă și aș fi extrem de fericită să știu că odată, cândva, acestea vor fi interzise pe planetă. Fiecare om care se bucură de acest spectacol cu explozii de artificii ar trebui să simtă măcar 5 minute ce simte un cățel înfricoșat de pocnituri, sau ce simte un copil mic panicat, chiar îngrozit, din cauza că nu înțelege nimic din aceste zgomote. Pentru mine, aceste "distracții" fac parte din categoria "nimicului". No ofense.

Le priveam și noi în trecut și le admiram, dar acum nu le mai suportăm. Fac atâta rău! Oamenii nici nu bănuiesc cât de rău își fac singuri, însă spectacolul de forme și culori iau ochii și hipnotizează. Descurajez cât pot asemenea "plăceri", dar nu militez împotriva lor, căci asta ar însemna să le dau energie și nu vreau. Îmi manifest propriile alegeri, le pun în cuvinte discret, cum este cazul de față, dar nu-mi fac un scop în a convinge oamenii de concluziile mele. Însă, din păcate, prețul conștientizării este plătit de cei nevinovați, de inocenți, copii și animăluțe. Este atâta panică în ochii lor, este atâta frică în trupurile lor și este atâta nedumerire în sufletele lor, căci nu înțeleg de ce oamenii mari le fac asta, de ce oamenii mari își fac atâta rău unii altora. În fine, atât pe acest subiect al nimicului. Mult mai important este ceea ce alege fiecare să-i fie "totul".

Pe mine Bubulina m-a trezit la realitatea asta controversată, a focurilor de artificii. Până la ea nu avusesem contact direct cu nimeni (om sau altă ființă) care să trăiască panica din cauza lor. Și, până când cineva drag nu-ți este afectat, pare-se că așa suntem noi, oamenii, în general, tergiversăm în a accepta unele înțelesuri care par evidente în alte circumstanțe. Cu Bubulina în brațe, strângând-o la piept și mângâind-o, ca s-o liniștim, am simțit în mine toată înspăimântarea ei și atâta am suferit! Este a cincea iarnă pentru ea și, implicit, pentru noi, când simțim artificiile ca pe un mare pericol.

În primul rând sunetele, pocnetele, împușcăturile, tunetele, exploziile, toate acestea emit niște vibrații atât de joase, încât nici nu știu să le descriu, sunt cumplite! Se aude ca din iad (filmografic vorbind). Am conștientizat sunetul acesta diabolic și vibrația lui pentru prima dată la Revelionul din 2000. Poate unii își mai amintesc că omenirea era atunci sub influența zvonului că, gata, la trecerea dintre anii 1999-2000 vine sfârșitul lumii. Se recomanda să intrăm în case, să blocăm ferestrele cu draperii groase și, orice-ar fi, să nu privim pe geam afară. Acum mi se pare comic, caraghios, dar, pe vremea aia, multă naivitate plutea peste lume.

Ei bine, ca să nu ne prindă sfârșitul lumii nepregătiți, în anul acela am stat cuminți în casă, baricadați bine la ferestre, cu obloanele trase (am "petrecut" atunci revelionul/sfârșitul lumii la mama, iar ea are niște jaluzele exterioare din lemn, cărora eu le spun obloane). Izolați astfel în interior, la ora 12, când au început artificiile la doi pași de blocul mamei (chiar în centrul Bucureștiului, la 5 minute de Universitate și la vreo 10 minute de Piața Unirii), am simțit că parcă a început, ad-literam, sfârșitul lumii. Stăteam încremeniți și (aproape) înspăimântați de urgia care se auzea afară. Era un vuiet greu, înfricoșător, groaznic, așa cum numai în filmele horror vezi și auzi. Parcă se declanșase apocalipsa, iar din pământ ieșiseră toate dihăniile să fure sufletele oamenilor și ale altor ființe. Îmi vine să râd acum de tot ce-am făcut atunci, de modul în care am trecut atunci dintr-un an în altul, dar asta era starea de spirit a acelor vremuri. Ce vreau să spun este că doar astfel s-a creat conjunctura perfectă pentru a planta „semințele” unei conștientizări importante. Mi-a rămas în minte vuietul acela înfricoșător, vibrația aceea cumplită a sunetelor de afară, huruitul acela de iad (este cel mai sugestiv mod de a descrie).

Cu toate acestea, încă mulți ani după aceea ne-am bucurat de "frumusețea" acestui spectacol de artificii. Abia când am ținut-o pentru prima dată în brațe pe Bubulina înspăimântată de zgomotul acestor explozii mi-am reamintit perfect ce-am auzit atunci și am retrăit spaima de atunci ca fiind spaima bietului cățeluș din brațele mele. Cu atât mai mult cu cât simțul auzului este de 1000 de ori mai dezvoltat la căței decât la om. Este înfiorător!" 01.01.2020

Anul acesta, cand Bubu sarbatoreste al 8-lea Revelion alaturi de noi, mi-a spus sa transmit si mesajul de mai jos, pe care l-a citit ea si prietenii ei pe internet, si pe care sigur nu-l cunosc destui, dar e cazul sa-l cunoasca toti.

„Mesaj pentru bombardieri
Cainii pot localiza un sunet in 6 sutimi de secunda, percepand frecvente inalte pe care omul nu le percepe. Distanta de la care pot auzi un sunet este de 4 ori mai mare decat distanta de la care poate auzi urechea umana. 8 octave si jumatate disting, iar frecventele pe care le percep sunt intre 20 si 50 000 de Hertzi.
Pe intelesul oricarui id!ot care da cu petarde: bietul animal nu urla ca sa razi tu de el, nici pentru ca e fricos, ci urla pentu ca sufera." Autor: Silviu Iliuta