Acest
Copil
Acest Copil e o oglindă vie ce te priveşte fără aşteptări,
Prin ochii lui descoperi inocenţa pierdută mai demult, pe vechi cărări,
Îţi aminteşte cum ai fost odată, cum poţi să fii din nou dacă doreşti,
Dacă renunţi la temerile-n care în fiecare clipă te zideşti.
Acest Copil este aici să-ţi spună că poţi din închisori să evadezi,
Să înţelegi că timpul e-o minciună în care nu mai trebuie să crezi,
Să nu mai vezi doar frunzele uscate, de toamnă scuturate la pământ,
Să nu mai crezi că iarna e sfârşitul şi totul se opreşte în mormânt.
Acest Copil ţi-aduce-nţelepciunea de-a te vedea copac cu rădăcini,
De a-ţi simţi comoara de lumină din crengi, din flori, din frunze şi din spini,
De-a şti că eşti şi ploaia care stinge al verii foc ce arde-n trupul tău,
Că eşti şi vântul care răscoleşte prin adormitele păreri de rău.
Acest Copil te vindecă de toate, de orice anotimpuri din trecut,
Îţi dăruieşte aripi noi de vise să poţi să fii ce ieri nu ai putut,
Să-ţi fie viaţa numai primăvară şi doar în ea, etern, să înfloreşti,
Să-ţi împlineşti menirea-n astă lume: cu toata inima, mereu, doar să iubeşti.
Autor: Liliana Pascanu
Hai, cântă colinde, Copil minunat, împarte Iubirea în lume,
Deschide-ncuiatele inimi din ei strigând Adevărul pe nume,
Refrenul din cântec repetă-l din nou şi fă-l să răsune mai tare,
Să-l simtă adânc fiecare din cei ce uşa-Ţi deschid la chemare.
Hai, cântă colinde şi seamănă-n drum seminţe de viaţă-nnoită,
Agaţă la porţi coroniţa de brad cu inima Ta-mpodobită,
Ghirlande-aurii de dorinţe să-ntinzi, cu-a lor clopoţei de-mplinire,
Scântei lucitoare, ca-n ochii Tăi mari, să-Ţi fie în glas risipire.
Hai, cântă colinde şi-nalţă-i la cer pe-aceia ce-şi caută calea,
Întinde-le mâna şi-nvaţă-i prin vers să-şi uite durerea şi jalea,
Să-şi scoată pe chip frumuseţea ce-o au în inimi demult ferecată,
Arată-le-n cânt bucuria de fi, Lumina în ei întrupată.
Arată-le Tu, prin exemplul Tău viu, că viaţa-i atât de frumoasă!
Colindele Tale să-i scoată de tot din noaptea întunecoasă!
Zâmbeşte-le larg şi atinge-i adânc cu-a Ta fericire deplină!
Eu cred în magia Cuvântului Tău! El e mângâiere divină!
Autor: Liliana Pascanu
Te naşti în mine
Te-aştept acum, Copile,
mai mult ca niciodată.
Prin genele lăsate eu
picur după Tine,
Prezenţa Ta sfinţită e
singura în stare
Să mă salveze astăzi de
umbrele din mine.
Din steaua ce Te-anunţă
primesc şi eu Lumină
Să văd prin ea poteca
spre ieslea-n care vii;
Pornesc la drum alături
de magii din poveste
Să Te primesc în suflet, icoană
Tu să-mi fii.
Cărarea mea spre Tine e
plină de ispite
Şi-ajung să fiu cununa cu
spini ce-o vei purta,
Devin chiar mâna care,
alături de aceia,
Pe frunte Ţi-o vom pune
când Te vom condamna.
Te voi trăda alături de
Iuda prin sărutul
Prin care-atunci de Tine
voi şti să mă dezleg,
Dar Tu mă ierţi, ştiu
bine - şi Te aştept, uimită,
Prin ochii Tăi, Copile,
iubirea s-o-nţeleg,
E-un foc deja în mine,
sunt candelă ce arde,
Sunt crucea şi mormântul în care vei
intra,
Mă simt tâlharul care,
prin ultima suflare,
Primesc şi eu iertarea ce-n Rai mă va-nălţa.
Pe drumul către Tine - un
Prunc fără prihană,
Am învăţat iubirea, mi-am
scris-o în destin.
Prin lacrima ce astăzi
îmi tremură în pleoape
Simt cum Te naşti în
mine... Lumină să devin.
Autor: Liliana Pascanu
Lumina Ta
Te-ntâmpin iar, Copile,
cu uimire
Simţind iubirea-n care Tu
te naşti -
O lume-ntreagă Te
aşteaptă-n inimi
Să le-aminteşti că n-ai
murit de Paşti.
Primesc şi eu,
privindu-Te în iesle,
Smerenia pierdută în
cuvânt.
Renasc şi eu acum, cu
tine-odată!
Prezenţa Ta mă-nvie din
mormânt!
De mii de ani Te
răstignesc pe cruce,
Dar Tu mă ierţi - acum la fel ca ieri.
Când neputinţa mi-a fost
grea povară
Tu mi-ai trimis din
ceruri mângâieri.
Şi ai oprit chiar timpul
pentru mine
Ca să-mi reaminteşti că
Tu exişti.
Din steaua ce-mi arată
iar minunea
Culeg un zâmbet pentru
ochii trişti.
Copile drag, Hristos fără
de moarte,
Te întrupezi în raze de
iubire!
Oare încap în inimile
noastre
Lumina Ta şi-atâta
fericire?
Autor: Liliana Pascanu
Prin Tine mă întorc din nou în mine
Ascult colinde sfinte în
odaia
În care am aprins azi
lumânări
Să-mi scriu tăcute
gânduri în cuvântul
Ce-nalţă către Tine
întrebări.
Mi-e-atât de dragă
liniştea aceasta!
În ea mă recunosc copilul
Tău.
Mă simt asemeni Ţie de
Crăciunul
Când iar Te naşti - ca
Fiu de Dumnezeu.
Când îngerii, cântând,
din cer coboară
Să îţi aducă-n braţe
flori de crini,
Din mâna lor primesc şi
eu destinul:
O cruce sub cununa Ta de
spini.
Când magii Ţi se-nchină
înainte,
Cu smirnă, aur şi
tămâie-n dar,
Primesc şi eu trădarea
prin arginţii
Ce Iuda i-a primit în
buzunar.
Când cei săraci te
recunosc Mesia,
Uimiţi de steaua ce Te-a
însoţit,
Şi eu sunt judecată de
sinodul
Ce Te-a trimis pe cruce,
osândit.
Când turmele de oi îţi
stau în preajmă
Şi-n Miel nevinovat Te
văd născut,
Îţi simt şi eu tăcerea şi
durerea
În faţa celor ce nu Te-au
ştiut.
Când Maica Ta, preasfântă
şi curată,
Te-aduce lumii, dat de
Dumnezeu,
Te simt Copilul care iar
se naşte
De două mii de ani prin
trupul meu.
Prin Tine mă întorc din
nou în mine,
Unde-n iubirea Ta am înviat.
Tu eşti scânteia de
lumină-n care
Îmi amintesc să fiu cum
m-ai creat.
Autor: Liliana Pascanu
Craciun binecuvantat!
25.12.2022
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele si poeziile publicate pe acest blog sunt creatia autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pascanu, cu exceptia celor care au alta specificatie, la care este mentionata in mod explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectura placuta!
Cu drag,
Liliana Pascanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)