Mustarul Dijon de Predeal se intoarce!

 

Dupa un an de la prima mea incercare de a face mustar in casa, iata ca reiau procesul anul acesta. :)

Anul trecut am pus boabele la inmuiat intregi si credeam ca urma sa obtin un mustar fin dupa mixare. Nu, nu s-a intamplat asta. Mustarul fin iese doar daca boabele sunt rasnite inainte si transformate intr-o faina de mustar, care abia apoi se pune la inmuiat in apa cu otet. 

Atunci, adica in decembrie 2021, imi propusesem ca la urmatoarea incercare sa aplic metoda a doua, in urma careia sa obtin mustarul acela fin, insa ulterior mi-am dat seama ca mi-a placut atat de mult mustarul Dijon, asa cum mi-a iesit mie, aplicand prima metoda, incat il vreau tot asa.

Asa ca anul acesta n-am schimbat nimic fata de anul trecut. 

Mie cand imi place ceva, gata, aia e! Nu prea mai schimb, nu ma razgandesc, nu prea mai testez si altele. N-am nevoie de prea mare diversitate culinara, ci, mai degraba, de savoarea aceea maxima pe care o anticipez cand imi place foarte mult ceva anume. 

Tocmai de aceea am eu fixurile acelea invariabile, ca sa folosesc si eu un pleonasm extrem de sugestiv si de mare efect, la moda :)))),  cu amandina de la Lid'l, cu pizza de la Hanul Domnitorilor, cu Covrigul de Aur si altele, ca nu v-am spus chiar tot aici, pe blog. :))))

Daca doriti, puteti vedea detaliile primei incercari de produs mustar in casa citind aici Mustarul Dijon de Predeal. 

Asadar, pentru ca mai aveam inca o punga de 500 gr. cu boabe de mustar in casa, dar si pentru ca tocmai terminasem mustarul facut anul trecut (cu ocazia placintelor/burrito cu varza si ciuperci, de luna trecuta), mi-am zis ca ar cam fi timpul sa ma apuc din nou de treaba. 

Zilele urmatoare voi face si salata a la rousse, adica de boeuf, dar fara boeuf :)))) , si de aceea m-am gandit ca ceva extra-mustar pentru un gust extra-picant ar fi foarte indicat sa fie la indemana si la discretie. :)

Zis si facut.

In urma cu doua zile am pus boabele la inmuiat intr-un castron,  intr-o cana de apa, plus o cana de otet de mere, doua linguri de miere de albine si un borcanel intreg de hrean ras in otet, cumparat de la magazin, si un pic de sare.

Am amestecat totul bine cu o lingura, am pus un capac peste castron si l-am bagat in frigider pentru 48 de ore.

Din cand in cand am mai amestecat cu o lingura, iar a doua zi dimineata chiar am mai adaugat o jumatate de cana de apa.

Azi s-a incheiat perioada celor 48 de ore de stat la inmuiat a boabelor, asa ca m-am apucat de facut mustarul. Mai exact, m-am apucat de blenduit. Mi-am facut mai intai si o cafea, apoi... m-am apucat de zbarnait in bucatarie.

Ca si anul trecut, am facut mai multe pauze, ca sa se mai raceasca motorul blenderului, caci boabele de mustar se dau cam greu maruntite. Din cand in cand am mai adaugat si cate putina apa, vreo doua linguri de ulei si putina sare in plus, pana cand am obtinut consistenta dorita.

Cand a fost gata, am umplut opt borcanele de aprox 300 - 400 gr. Anul trecut am umplu patru borcane mari de 800 gr., deci cam tot acolo am ajuns si anul acesta. 

Pe acelasi principiu, presupun ca si aceasta noua productie se va termina tot dupa aproape un an, deci spre noiembrie anul viitor. 

Si nu pentru ca ar fi foarte mult, ci pentru ca este.... foaaaaarte iute!!!! Extrem de iute!!!! Si de la mustar, si de la hrean!!! Fooooc!!!   :))))

18.12.2022