Unde să fugi?

M-ai întrebat şi nu ţi-am dat răspunsul.

Unde să fugi când nu mai poţi să stai?

Când simţi că te dărâmă neputinţa

De unde să primeşti când nu mai ai?

Unde să fugi din nebunia lumii

Şi unde să găseşti un colţ de rai?

Unde e omul care să accepte

Un simplu „nu” când nu mai vrei să dai?

Ce-aş fi putut să îţi răspund în noapte?

Că te-aş fi vrut alături să îmi fii,

Că liniştea din mine te aşteaptă

Tăcerea din iubire să-i devii?

M-ai fi lăsat să fiu eu pentru tine

Hotarul tău de paradis pierdut?

Ţi-ai fi lăsat la pieptul meu o clipă

Suspinul tău să-l vindec cu-n sărut?

Mi-ai fi primit tandreţea din cuvinte?

Te-ai fi oprit în ochii mei să vezi

Că eşti în ei prin dorul ce mă arde?

Ai fi putut o clipă să mă crezi?

Ţi-am dăruit deja din toate-acestea.

Iar eu în mine însămi le-am găsit

Atunci când, disperată, ca şi tine,

M-am întrebat unde să fug şi n-am fugit.

Salvarea mi-am găsit-o în adâncuri,

Puterea mea din mine s-a născut!

Mi-am fost din plin tot ce-am avut nevoie.

Şi-am acceptat. Şi m-am recunoscut!

Acum îţi sunt cărarea ce-ţi arată

Hotarul către care să păşeşti.

Ca mine, ieri, întoarce-te în tine.

Fugi în adâncurile tale... Te găseşti?

Bucureşti : 19.01.2010

***