Cum?

Acum, când ninge iar din depărtări,

Pe după umeri dorul mă-nfăşoară.

Te ştiu în el şi nu pot să mă mint.

Prin el te chem alături înc-o seară.

Am încercat să nu mă mai gândesc,

Să-mi uit toţi paşii care duc spre tine,

Să-mi las, târziu, perdelele la geam,

Să nu mai ştiu de noaptea care vine.

Am încercat şi inimii să-i spun

Să nu mai lăcrimeze în surdină,

Să ştie că povestea s-a sfârşit,

Că drumul meu e numai spre Lumină.

Dar cum s-o fac să uite că ai fost

Acelaşi ritm cu ritmul ei de-o clipă?

Că te-a simţit în ea, că i-ai zâmbit,

Că i-ai făcut cadou a ta aripă?

Cum să-nţeleagă că nu-i vei mai fi

Nici şoapta, nici tăcerea din cuvinte,

Nici visul tainic printre stele rătăcit,

Ci doar un suflet prin aducerile-aminte?

Nu va uita şi nu va accepta

Durerea ce mi-o dă singuratatea!

Şi o-nţeleg perfect, acuma ştiu:

 Un suflet drag mi-a cucerit cetatea!

Bucureşti : 19.01.2010

***