Tăcerea ta mi-e dragă

Te aştept acum din nou să îmi vorbeşti,

Să-mi spui orice, mi-e dor să te ascult,

Mi-e dor de gândurile tale nerostite,

Trăite în tăcere mult prea mult.

Oriunde-ai fi, eu te aud, iubire,

Zăpezile-mi şoptesc al tău cuvânt

Când ninge cu iubirea ta spre mine

Însufleţind eşarfele de vânt.

Chiar dacă taci, tăcerea ta mi-e dragă,

Şi sunt şi eu în ea, fără să ştii.

Se-agaţă liniştea, târziu, în colţul lunii

Ca tainele din vechi ceremonii.

Când felinarele din stele se aprind,

Când timpul obosit adoarme-o clipă,

Doar paşii noştri rătăciţi prin gânduri

Şoptesc povestea ce se înfiripă.

Bucureşti : 20.01.2010

***